Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură În amintirea unui mare cărturar

În amintirea unui mare cărturar

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Pr. Nicolae Cojocaru - 29 Sep, 2010

A scrie despre profesorul I.C. Chiţimia, acum când nu mai este (s-a stins din viaţă la 19 februarie 1996, în Bucureşti), este un gest de restituire necesar şi nobil totodată. Aşa au înţeles domnii Iordan Datcu şi Isidor Chicet să readucă în memoria contemporanilor figura luminoasă a marelui cărturar şi slavist, tipărind ediţia recentă sub titlul "Studii şi articole de folclor şi folcloristică românească", apărută la Centrul Cultural "Nichita Stănescu", Drobeta-Turnu Severin, 2010).

Autorii prezentei ediţii aduc o contribuţie remarcabilă, publicând într-un nou volum 37 de studii, articole, portrete, tipărite de autor între anii 1966 şi 1994, în publicaţii periodice precum: "Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice", "Limbă şi literatură", "Mehedinţi. Istorie şi cultură", "Memoriile Secţiei de Ştiinţe filologice, Literatură şi Artă", "Revista de etnografie şi folclor", "Revista noastră" (Focşani), "Revista de istorie şi teorie literară", "Studii de literatură universală", precum şi din câteva volume, inclusiv două prefeţe, una la o carte a lui Pavel Ciobanu şi una la cartea subsemnatului, "Pârteştii de Sus - o aşezare din Bucovina" (1980).

Studiile etnologice şi de istorie literară ca şi evocările cuprinse în volum, precum cele despre Eminescu, N. Cartojan, Al. Dima, Perpessicius, Ovid Densuşianu, Alexandru Hîjdeu (Hasdeu), Ion Diaconu, Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa, G. T. Niculescu-Varone, Gh. Vrabie, acad. Ştefan Ciobanu, sau despre Ţara Bârsei în folclorul naţional, despre teatrul popular, despre fabula esopică, despre "Zburătorul", despre "Cântecul" lui Doicin Bolnavu, despre folclorul regional în context naţional şi universal, despre metodologia culegerii şi valorificării folclorului românesc etc., fac din carte un volum interesant, care, dincolo de portretul autorului, care se reafirmă ca un remember, prin scrisul său de elegantă acurateţe şi bogăţie documentară, adaugă un florilegiu de ştiinţă literară, demn de opera ilustrului autor.

Îngrijitorii ediţiei au avut o idee inspirată de a da în final şi bibliografia operei lui I.C. Chiţimia, întocmită cronologic, ceea ce întregeşte mai ilustrativ imaginea celui ce a reprezentat cu muncă laborioasă decenii de cercetare românească.

Aproape de marele Călinescu

Cum se ştie, prof. I.C. Chiţimia a fost cercetător şi director adjunct al Institutului de Istorie şi Teorie Literară "George Călinescu" din Bucureşti, timp în care a lucrat cu marele Călinescu. Deşi un specialist în materie de istorie literară, cu contribuţii recunoscute - studiul cronicilor slavo-române (în special Cronica lui Ştefan cel Mare) i-a adus aprecieri unanime din partea lui N. Iorga, C.C. Giurescu, N. Cartojan -, n-a publicat multe volume. A semnat trei cărţi de bază: "Folclorişti şi folcloristică românească" (1968); "Folclorul românesc în perspectivă comparată" (1971) şi "Probleme de bază ale literaturii române vechi" (1972), apoi a alcătuit şi îngrijit o ediţie de proză populară - "Poveşti, snoave şi legende" (Ed. Academia Română, 1967). Din cercetările multiple pe care le-a făcut, a publicat însă un mare număr de studii, risipite prin revistele de specialitate. Şi, ca un fapt notabil, a coordonat colectivul de specialişti care s-a ocupat de reeditarea Bibliei de la Bucureşti, a lui Şerban Cantacuzino, din 1688.