„Iubirea se câştigă de-a lungul unei întregi vieţuiri creştine“

Jean-Claude Larchet, unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi contemporani, a fost prezent în ţară, săptămâna trecută, prilej cu care a lansat la Bucureşti două din cărţile sale. Prima, "Semnificaţia trupului în ortodoxie", a fost prezentată în faţa studenţilor şi profesorilor Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul". Cea de-a doua, asupra căreia vom insista în cele ce urmează - "Despre iubirea creştină" -, s-a bucurat de atenţia unui numeros public cititor, "prietenii mei", cum i-a numit teologul francez.

Un chip sacerdotal, neobişnuit de senin, acest om rar, primit cu prietenie şi mare preţuire de patriarhii lumii, a găsit răgaz să-şi petreacă mai bine de o oră şi jumătate în mijlocul cititorilor săi, care au umplut până la refuz tainica librărie de la poalele Palatului Patriarhiei, ocrotită de zeiţa înţelepciunii.

Apofatismul iubirii

Jean-Claude Larchet este cunoscut pentru numărul impresionat de cărţi scrise - traduse şi în limba română -, între care cele mai multe sunt dedicate tămăduirii bolilor spirituale, mentale, sufleteşti, dar şi a bolilor trupului. Cât "Despre iubirea creştină" (traducere din limba franceză de Marilena Bojin), această carte se înscrie într-un alt registru şi este de dorit să ne intereseze pe fiecare dintre noi. Motivaţia interesului este dată de Costion Nicolescu, cercetător ştiinţific la Muzeul Ţăranului Român, prezent alături de Larchet, în seara lansării: "Toată lumea are experienţa iubirii, într-un fel sau altul, şi a iubirilor de multe feluri. Mai ales oamenii care suntem în biserică simţim că este un moment de sublimare, care se atinge din când în când şi care devine de nespus, de negrăit, de nescris. Iubirea, în fond, pe treptele înalte, cred că nu este decât apofatică, dincolo de tot ce poate fi grăit."

Referitor la tipul de scriere al prof. dr. Jean-Claude Larchet, Nicolescu a spus că "vine din altarul bisericii. Nu face nici o afirmaţie care să fie riscantă, lucrurile sunt bine aşezate, temeinice, urmăresc calea Sfinţilor Părinţi şi răspund unei dorinţe de cuminţenie. Cartea aceasta poate să te provoace în a-ţi pune întrebări şi a gândi tu, mai departe, pe ce este scris aici".

Despre bogăţia scrierilor Sfinţilor Părinţi

În cuvântul său, teologul francez, care s-a convertit la Ortodoxie în anul 1972, la vârsta de 23 de ani (a fost un catolic practicant până la acel moment), a adus mulţumiri Sfinţilor Părinţi, care "m-au ajutat să scriu toate cărţile pe care le-am scris". În plus, "secretul cărţilor mele este că întotdeauna m-am şters în faţa Sfinţilor Părinţi, încercând să fiu ca un burete care absoarbe gândirea lor. Niciodată scopul meu nu a fost să scriu de la mine însumi, prin mine însumi. Am vrut să arăt tuturor bogăţia scrierilor Părinţilor, ca să se vadă că aceştia, care au trăit în vremuri îndepărtate, sunt actuali, au să ne spună ceva, şi asta pentru că gândirea lor depăşeşte timpul în care au trăit. Sper ca, în timp ce priviţi în direcţia mea, eu să fiu transparent şi în spatele meu să-i vedeţi pe Sfinţii Părinţi".

Cuvintele lui Lachet, absorbite de buretele conştiinţei celor prezenţi, au continuat cu explicaţii pe marginea cărţii dedicate iubirii creştine: "Iubirea nu este un sentiment spontan, nu este o emoţie, nu este un sentiment, chiar dacă la iubire participă emoţiile şi sentimentele noastre. E o mare diferenţă între iubirea spirituală, pe care ne-o cere Hristos, şi simplul sentiment natural, firesc. Iubirea creştină este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, dar, în acelaşi timp, este acea iubire bună de sine în Dumnezeu. Mă iubesc pentru că sunt al lui Dumnezeu." Pentru ca toate cele trei forme de iubire - iubirea de Dumnezeu, de aproapele şi iubirea de sine - să nu fie false forme de iubire, trebuie ca ele să existe în afara patimilor, a mai arătat Larchet.

"Hristos a făcut din iubire o poruncă, ceea ce arăta că nu este ceva uşor"

"Dumnezeu vrea să ne iubim pe noi înşine, dar în El, nu cu o iubire egoistă. E foarte important să vorbim de iubirea de sine, pentru că Dumnezeu zice: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Să nu uităm că poate fi un păcat să nu te iubeşti pe tine. Vedem că în maladiile mintale, cum este depresia, omul nu se mai iubeşte pe sine. Dacă ştii să-ţi păstrezi iubirea curată de sine, nu o să cazi în depresie. Dumnezeu nu vrea să ne negăm pe noi înşine şi să ne devalorizăm. Dacă spunem că noi nu valorăm nimic, este chiar un păcat în faţa lui Dumnezeu care ne-a dat atâta bogăţie. Dumnezeu ne-a dat viaţa şi oricare dintre puterile noastre. În Evanghelie spune că ne-a dat tuturor talanţi. Adevărata smerenie înseamnă că tot ce am realizat bine nu vine de la noi înşine, ci tot ce am primit vine de la Dumnezeu", a ţinut să sublinieze acest mărturisitor al lui Hristos.

Cartea expune diferite aspecte ale iubirii creştine (între care iubirea în Biserica Ortodoxă, iubirea de vrăjmaşi, iubirea conjugală, iubirea de copii), despre care "Sfinţii Părinţi ne învaţă că este o iubire care se câştigă. De aceea Hristos a făcut din iubire o poruncă. Dacă Hristos ne-a poruncit să-l iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele, tocmai asta arată că nu este ceva spontan şi uşor, ci un lucru care se realizează de-a lungul unei întregi vieţuiri creştine", a concluzionat teologul francez.