Lidia Stăniloae, o viață în căutarea lui Dumnezeu

La 17 februarie 2017 părăsea această lume scriitoarea Lidia Ionescu Stăniloae, autoarea mai multor cărţi de proză, memorialistică şi poezie, fiica marelui teolog Dumitru Stăniloae. Născută la 8 octombrie 1933, Lidia Stăniloae a urmat cursurile Facultății de Fizică - Secția Fizică Atomică a Universității din București. Ca studentă a renumitului fizician Horia Hulubei, a avut prima lucrare de diplomă din România despre teoria fisiunii nucleare.

Vreme de trei ani a lucrat ca asistent în cadrul Facultății de Fizică și în calitate de cercetător la Institutul de Fizică Atomică. În 1958, după arestarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, a fost însă nevoită să părăsească universitatea. S-a căsătorit şi a născut un fiu, Dumitru Horia Ionescu. Abia în 1961 a putut să se angajeze ca profesoară de fizică la Grupul Școlar de Chimie Alimentară din București. Preocupările pentru literatură le-a avut de timpuriu. Casa părinţilor Maria şi Dumitru Stăniloae devenea adesea un spaţiu cultural prin prezenţa scriitorilor care se reuneau, dezbăteau probleme, inclusiv religioase, dar mai ales citeau şi analizau propriile creaţii literare. Lidia Stăniloae a debutat în 1970. A publicat volumele: „Versuri”, „Munții” și „Locul unde aștepți”.

Roman istoric despre fondarea orașului Freiburg

În 1984 a emigrat împreună cu fiul său, Dumitru Horia Ionescu (n. 1959), absolvent de teologie, în Germania, stabilindu-se la Freiburg şi lucrând în cadrul universității din acest oraş. A desfășurat o activitate intensă de conferențiar în Germania, Franţa, Belgia. În 2006 i-a apărut, în limba germană, „Zähringerblut” (în traducere liberă, „Sângele Zähringer-ilor”), un roman despre istoria fondării oraşului Freiburg, care ilustrează jertfa fondatorilor, a ducilor din neamul Zähringer. Romanul a fost extrem de bine primit în lumea culturală a oraşului, dar şi în Germania, în general, fiind invitată să conferenţieze, legând astfel mai trainic prietenia cu oameni de cultură germani. Sub titlul „Moştenitoarea”, a fost tradus şi în limba română în 2012.

După 1990 a fost invitată și în țara noastră la diverse emisiuni de televiziune şi radiofonice, susţinând în acelaşi timp o bogată activitate publicistică în reviste culturale. În 1991 a publicat volumul „Raiul inocen­ților” la Editura Cartea Românească, iar în anul 2000 cartea „Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dimitru Stăniloae”, la Editura Humanitas. Acest volum memorialistic a avut un mare succes, publicul fiind dornic să cunoască din perspectivă mai apropiată, umană, anumite întâmplări care îl aveau în centru pe marele teolog. În 2009 a urmat volumul „Memoriile unui fugar”, la Editura Humanitas, iar în 2014, cartea de eseuri „La bursa adevărului” (Editura TRINITAS). În acest ultim volum, autoarea sublinia, într-un eseu: „Poate că la bursa adevărurilor ar trebui să crească și cursul adevărului despre sfințenie, credință adevărată, smerenie, ajutor dat celor în nevoie și de îndrumare pe drumul aspru și anevoios al credinței, care apropie omul de Dumnezeu. […] Adevărul este incomod, nu aduce profituri imediate, nu ajută la dobândirea puterii, a autorității, a dreptului de a-i stăpâni pe ceilalţi”.

Un studiu al propriului părinte asupra poeziei sale

Pentru a cinsti memoria Lidiei Stăniloae şi a părintelui Dumitru Stăniloae, în 2017, Editura TRINITAS a Patriarhiei Române a publicat o ediţie nouă a volumului de poezie „Întâlnire cu Dumnezeu”, însoţit de un studiu al părintelui Stăniloae. Cartea este o selecție de poeme din întreaga operă a Lidiei Stăniloae, alese chiar de preotul profesor Dumitru Stăniloae, care a scris un amplu studiu referitor la acestea. Analizând din perspectivă teologică poeziile fiicei sale, părintele Stăniloae a găsit sensuri profunde, deosebiri, dar mai ales asemănări între gândirea metafizică şi cea poetică, reliefând manifestările harului divin în ambele cazuri. În plus, arată că poezia religioasă poate fi, în lumea de azi, mai apropiată de puterea de percepţie a omului contemporan, întrucât limbajul poetic inspirat este uneori mai viu şi sintetizator decât limbajul conceptual teologic. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în cuvântul de binecuvântare a cărţii, sublinia că poezia din acest volum este „de o rară profunzime spirituală” şi arăta faptul că „reflecţia teologică şi rostirea poetică se unesc adesea pentru a celebra o împreună Liturghie a minţii şi inimii, o «întreit sfântă cântare adusă Preasfintei Treimi!»” Din studiul de peste 100 de pagini al părintelui Stăniloae reținem: „În poezia ei de dense paradoxuri, Lidia Stăniloae ne prezintă o realitate cunoscută şi necunoscută, o armonie de nesfârşite taine, izvorâtoare de lumină, cu originea în Suprema Taină, mai presus de lumină, a lui Dumnezeu. [...] Poezia Lidiei Stăniloae este expresia căutării lui Dumnezeu, a întrebării despre El şi a întâlnirii cu El”.

Păstrătoarea memoriei tatălui său

Postum i-a apărut volumul „Grădinile părintelui Victorin” (Editura TRINITAS), dedicat unor vechi și im­portante mănăstiri ortodoxe ro­mâ­­nești și unor monahi pe care i-a cu­noscut. După 1993, Lidia Stăniloae a avut o grijă deosebită pentru păstrarea vie a memoriei tatălui său, marele teolog care a marcat întreaga Ortodoxie. Astfel, s-a preocu­pat de restaurarea casei părintești din localitatea Vlădeni (județul Bra­șov), transformând-o în Casa memorială „Dumitru Stăniloae”, inau­gurată în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la 21 august 2009. De asemenea, a sprijinit comunitatea românească din Freiburg, Germania, în demersurile oficiale privind înființarea unei parohii ortodoxe românești în acest oraș, idee care s-a și împlinit în anul 2014, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. În semn de apreciere pentru întreaga activitate literară și culturală, precum și pentru mărturia vie pe care a dat-o constant despre părintele profesor Dumitru Stăniloae, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a răsplătit-o în 2014 pe Lidia Stăniloae cu Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu”.