Nouă apariţie editorială în domeniul Apologeticii ortodoxe

La Editura „Mitropolia Olteniei”, a apărut de curând, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, lucrarea „Apologetica Bisericii Primare”, semnată de pr. dr. Ioniţă Apostolache, cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova.

Cartea însumează în cele peste 250 de pagini cele mai valoroase principii istorico-doctrinare ale Apologeticii ortodoxe, „teologia noastră mărturisitoare”, argumentate biblic şi patristic şi raportate totodată la disciplinele teologice sistematice interdisciplinare.

Lucrarea părintelui Ioniţă Apostolache, „Apologetica Bisericii Primare”, se deschide cu o amplă prefaţă semnată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu, în care sunt aduse în atenţia cititorului provocările pe care Biserica Primară le-a întâmpinat imediat după constituirea sa în comunitate istorică vizibilă: iudaismul, păgânismul, gnosticismul, elenismul, precum şi rolul Bisericii care a reuşit, „prin toate coordonatele ei argumentative, să ridice învăţătura creştină la necesitatea de dogmă (...). Fiecare epocă şi-a revendicat tributul apologetic al credinţei sale. Biserica Primară rămâne însă etalonul mărturisirii noastre ortodoxe”. În introducere, autorul scoate în evidenţă importanţa disciplinei Apologetică, răspunzând la unele întrebări esenţiale menite să aducă lumină în privinţa a ceea ce este, cu ce se ocupă această disciplină, care sunt scopul, obiectivele şi metoda folosită de ea.

Cartea se împarte în trei mari capitole, fiecare dintre ele având mai multe subcapitole. În primul, autorul vorbeşte despre premisele Apologeticii în Biserica Primară şi despre raportul dintre creştinism, iudaism, gnosticism şi elenism, despre drumul spre adevărata cunoaştere, gnoză şi gnosticism în primele veacuri creştine, precum şi despre drumul de la filosofiile păgâne la „adevărata filosofie”. În al doilea capitol, intitulat: „Contestatari, apologeţi şi apologii în primele veacuri creştine”, părintele Apostolache evidenţiază adevărata valoare teologică şi istorică a unor personalităţi şi evenimente, analizând cele mai importante însemnări şi interacţiuni apologetice din perioada Bisericii Primare. De asemenea, autorul subliniază faptul că disputa dintre creştinism şi păgânism a influenţat ştiinţele sociale, în special pe cele cu tematică antropologică. În capitolul al treilea, intitulat: „Premisele unei teologii mărturisitoare. Mari apologeţi ai adevărului dumnezeiesc”, autorul îi aminteşte pe principalii Părinţi şi Apologeţi antignostici, între care se remarcă: Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Irineu al Lyonului, Hipolit, Tertulian sau Sfântul Ciprian al Cartaginei, ale căror preocupări s-au îndreptat în direcţia „demonstrării continuităţii Evangheliei cu istoria revelaţiei lui Dumnezeu în lume. Acest lucru poate fi socotit un dat necesar în primele veacuri creştine, luând în calcul pericolul secular de eradicare a Tradiţiei”.

Lucrarea se încheie cu o perspectivă generală a autorului asupra Apologeticii Bisericii Primare, subliniindu-se raportul dintre Apologetică şi Teologie fundamentală. „...din punct de vedere istoric, ambele vin de la cei care împărtăşesc credinţa creştină şi luptă împotriva necredincioşilor şi a lucrării acestora. Ambele îşi propun să răspundă obiecţiilor venite din afară şi să întărească credinţa cea adevărată prin mărturisirea unui singur Dumnezeu şi a descoperirii divine a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit (...). Apologetica este o disciplină de sine stătătoare. Cu toate că se apropie de Dogmatică şi de Filosofie ca formă şi metodă, ea îşi revendică propria direcţie de cercetare. Prin urmare, dacă Dogmatica are un caracter expozitiv şi imperativ, Apologetica este demonstrativă şi constrângătoare. Cu alte cuvinte, raţionalitatea dogmatică, având iniţial un rol subsidiar, devine primordială în Apologetică”, precizează pr. dr. Ioniţă Apostolache în încheiere. În concluzie, autorul subliniază faptul că Apologetica ne arată că filosofia separată de religie reprezintă „o plagă a gândirii păgâne”, de vreme ce în legătură cu ea este „forţa credinţei creştine”.