Osânda cărților

Cu puțin înainte de Ziua Națională a Lecturii, 15 februarie, la Biserica „Sfântul Pantelimon” din București s-a lansat cea de-a doua ediție a romanului „Osânda cărților”, scris de părintele paroh de aici, Bogdan Aurel Teleanu. Cu acest prilej, în biserică s-a vernisat și o expoziție cu creațiile Cameliei Comșia, ilustratoarea volumului.

„Osânda cărților” nu este doar un roman, s-a spus la lansare, ci și un important demers cultural, un demers istoric, o mărturie, chiar un manifest. Căci cărțile au fost osândite cu adevărat în timpul dictaturii comuniste, după cum sunt ori au fost osândite sub toate dictaturile, fie ele de stânga ori de dreapta. În acest context au fost pomenite două filme celebre, „Fahrenheit 451”, al lui François ­Truffaut, după romanul omonim al lui Ray Bradbury, în care toate cărțile sunt distruse și supraviețuiesc doar prin faptul că unii rebeli le-au învățat pe dinafară - respectiv „Z”, al lui Costa Gavras, în care ­dictatura interzice o lungă listă de autori, printre care și conaționalul nostru Eugen Ionescu.

Protagonistul romanului este Ion N. Teleanu, ­bunicul autorului, căci este vorba despre o poveste dureros de adevărată. Nea Ţică, așa cum i se spunea, lucra în secția de albitorie din cadrul Fabricii de ­celuloză din Zărnești, care devenise un lagăr de ­exterminare a cărţilor interzise prin deciziile cenzurii comuniste. Dar el salva cât putea dintre ele, ducându-le acasă și alcătuind acolo o bibliotecă secretă, un adevărat sanctuar al cărților mântuite.

Doar că, refuzând să intre în „colectivă”, este arestat, condamnat și aruncat în pușcăriile comuniste, unde suferă de torturile şi umilințele care se practicau acolo. Dar suferă și familia lui, afară: sunt continuu supravegheați, batjocoriți, interogați, iar milițianul care-i hărțuia ura cărțile și rugăciunile. De frica perchezițiilor, soția celui condamnat, Elisabeta, ajutată copiii mai mari, este nevoită să ardă în cuptorul de făcut pâine toate cărțile salvate de Nea Ţică. Cu o singură excepție: un Acatist, care avea să fie confiscat de securiști. Măcar dacă ar fi învățat ceva din el!

Părintele Teleanu nu s-a bazat doar pe amintirile din familie, ci a cercetat și arhivele CNSAS, așa încât cartea este și un mic manual de istorie a comunismului.

Mai trebuie spus că, după prima sa ediție, romanul a fost transformat în piesă, care s-a jucat în Biserica „Sfântul Pantelimon”, la Muzeul Țăranului Român, în Sala Media a Teatrului Național București, în câteva licee și, poate cel mai impresionant, în mai multe penitenciare.