Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură „Pădurea spânzuraților”, un film românesc remarcat în lume

„Pădurea spânzuraților”, un film românesc remarcat în lume

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Daniela Șontică - 16 Martie 2022

La 16 martie 1965 a avut loc premiera filmului „Pădurea spân­zuraților”, în regia lui Liviu Ciulei, scenariul fiind realizat de Titus Popovici după celebrul roman al lui Liviu Rebreanu. Participând la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes din Franța, regizorul a fost recompensat cu Premiul pentru regie. 

Actorul din rolul principal, Victor Rebengiuc, a pornit ireversibil pe calea regală a actoriei ro­mâ­nești în urma interpretării sale din „Pădurea spânzuraților”, un rol greu, de profunzime psihologică. Au mai jucat: Liviu Ciulei, Ște­fan Ciubotărașu, Ana Széles, Gina Patrichi, György Kovács. Publicul a fost încântat de peliculă, iar critica de specialitate a avut cuvinte de laudă, considerându-l, „perfect capabil să susțină confruntarea internațională” (Ecaterina Oproiu) și „fascinant și aproape fără cusur pe planul formelor, al eleganței și rafinamentului distilat în imagini pe pânză” (Florian Potra). 

Pe de altă parte, autoritățile comuniste au fost mulțumite de această realizare a cinematografiei noastre, care sprijinea ideea de identitate națională într-un context politic internațional dificil. În mod paradoxal, „Pădurea spânzu­raților” a reprezentat apogeul ex­perienței regizorale filmice a lui Liviu Ciulei, care n-a mai dorit să regizeze nimic, nefiind dispus la nici un compromis al epocii. S-a mai spus că datorită acestui film și, în general, contribuției remarcabile la cinematografia românească, Liviu Ciulei a imprimat filmului românesc un salt „cuantic”, stabilind o țintă înaltă de atins în arta filmului nostru.