Pe urmele Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul

În mulțimea volumelor apărute în anul în care am celebrat Centenarul Marii Uniri a românilor, unul a trecut aproape neobservat: lucrarea pr. prof. univ. emerit Gheorghe I. Drăgulin, intitulată „De la Dionisie Exiguul la Dionisie Pseudo-Areopagitul. Dezlegarea creștin-ortodoxă a enigmei «genialului autor al celei mai frumoase plăsmuiri literare din toate timpurile»“, București, Editura Stefadina, 2018, 426 pp. Autorul, distins profesor al facultăților de teologie din București (1990-1998) și din Alba Iulia, mărturisitor al Ortodoxiei în temnițele comuniste (1952-1954) și preot slujitor la bisericile bucureștene Ceauș-Radu (1963-1967) și Hagiu (1967-2010), ne dăruiește în această lucrare concluziile cercetării sale întinse pe mai multe decenii în privința identificării autorului tratatelor areopagitice cu Sfântul Dionisie Exiguul (circa 470 - 545). Autorul și-a expus această ipoteză pentru prima dată într-o teză de doctorat elaborată sub îndrumarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, susținută la 23 iunie 1979 și intitulată „Eclesiologia tratatelor areopagitice și importanța ei pentru ecumenismul contemporan”. Ipoteza identificării autorului corpusului areopagitic cu unul dintre cei mai proeminenți teologi „sciți” a fost primită cu scepticism, însă rezervele exprimate față de concluziile sale l-au impulsionat pe autor să aprofundeze cercetarea, să-și dezvolte și să-și rafineze argumentația. O încurajare au constituit cuvintele magistrului, părintele profesor Dumitru Stăniloae, care „înclina să adopte” teza ucenicului. Cu multă tenacitate și pasiune, pe durata următoarelor patru decenii (1979-2018), părintele Gheorghe Drăgulin și-a continuat cercetările, publicând în cursul acestui periplu științific mai multe contribuții care au oferit ipotezei sale un fundament mai solid. Lucrarea „De la Dionisie Exiguul la Dionisie Pseudo-Areopagitul...” constituie, fără îndoială, bilanțul cercetării sale asupra unui subiect pe care l-a investigat cu o pasiune totală, mistuitoare, și cu o neclintită perseverență. În ultimă instanță, lucrarea constituie o invitație la dezbatere, un îndemn de a ne apropia de misterul identității lui Dionisie fără a nesocoti nici una dintre ipotezele exprimate, fără prejudecăți și fără idiosincrazii.