Perspective grafice

Tributar la început rigorilor perspectivale clasice, Pallady a imprimat mai apoi schiţelor şi compoziţiilor sale o dezinvoltură fascinantă, sugerată prin linie şi culoare, prin lumini şi umbre. Expoziţia „Volum şi perspectivă în creaţia grafică a lui Theodor Pallady“ deschisă până la jumătatea anului viitor, la Muzeul „Theodor Pallady“, punctează prin câteva lucrări tocmai această receptivitate a artistului faţă de noile căutări stilistice contemporane.

Modelarea, sugerarea şi crearea spaţiului compoziţional constituiau probleme plastice des întâlnite în viziunea artistică a lui Theodor Pallady. Soluţiile de redare a perspectivei şi volumului au fost explorate de artistul român, mai mult în grafică decât în pictură. Lucrările expuse surprind secvenţial cotidianul pe care îl concepe în volume şi unghiuri perspectivale ajunse până la stadiul deformării simbolice, în care construcţia deformatoare a desenului nu atinge niciodată nivelul de exacerbare. Mediul artistic parizian este locul în care Pallady găseşte ambianţa propice de căutare, cercetare şi investigare a diferitelor expresii stilistice. Deşi tributar limbajului clasic tradiţional, el a descoperit nenumărate alternative de exprimare plastică, oferite de noile curente artistice. Riguros şi perfecţionist, treptat, a ajuns la un ermetism pictural prea puţin înţeles de contemporanii săi. Sensibiliatea construcţiei volumetrice, întotdeauna raportată la ductul liniei şi mai apoi la culoare, a constituit pentru Pallady punctul de pornire al fiecărei opere.

Tematica lucrărilor din expoziţie este foarte variată, de la cunoscutul autoportret din 1939 şi portretul Doctorului Ioan Cantacuzino, până la peisaje, naturi moarte şi nuduri. Grafica înfăţişează schiţe inedite din perioada studiilor la Académie de la Grande Chaumičre, peisaje din Portul Le Havre şi mult iubita Place Dauphine, pe care a surprins-o deseori de la fereastra locuinţei pariziene, dedicându-i nenumărate desene, picturi, acuarele. În expunere, piaţa apare redată într-o perspectivă laterală şi nicidecum într-una ŕ vol dâoiseau, aşa cum ne obişnuise pictura sa. Desene cu naturi statice, diferite celor de influenţă matissiană, scene îmbibate cu umor şi sarcasm, crochiuri de nuduri şi portrete caracterologice fac parte din expoziţie. Lucrată în tehnici diferite - tuş, creion, conté, acuarelă, guaşă şi zaţ de cafea - grafica lui Pallady constituie o veritabilă lecţie de măiestrie a limbajului plastic. Simplitatea discursivă, congruenţa flexibilă a conexiunilor dintre perspectivă şi volum, dinamismul pictural, scriitura rapidă şi ermetismul exprimării sunt doar câteva caracteristici ale operelor expuse temporar, la Muzeul Theodor Pallady, cunoscut publicului şi sub denumirea de Casa Melik. Lucrările fac parte din colecţia Serafina şi Gheorghe Răut, doi prieteni ai artistului care şi-au donat casa statului român pentru a adăposti nu numai operele lui Pallady, dar şi propria colecţie de pictură, sculptură şi argintărie din repertoriul artei universale.