Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Poezie patriotică

Poezie patriotică

"Construită între angajarea în politicul imediat şi formulele consacrate ale producţiilor literare de gen, poezia patriotică a vârstei premoderne oferă, deja, un evantai apreciabil de abordări ale temei, de la versurile de revoltă ale lui Iancu Vacărescu ("Glasul poporului subt despotism", din 1821), la convenţia clasicizantă din "Amor de patrie", de Gheorghe Asachi". (Ioana Bot, din prefaţa cărţii "Poezia Patriotică românească").

Glasul poporului subt despotism

Iancu Văcărescu

Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală!

Grozav, grozav ai suferit, grozavă te răscoală!

Să tremure, să tremure cumplita tiranie:

Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie!

Fiinţa ei şi numele în iad să se coboare!

Şi-ai ei prieteni mult huliţi ca ea să se doboare!

Drept îndreptînd oricare drept poporu n-are plată;

Minte-nţeleaptă mintea lui prin fapte se arată.

Ai libertăţii fii sînt toţi sub steagu-i cîţi se-adună,

Toţi robii îşi rup fiarăle! Toţi bunii s-împreună.

Poporu-ncrede cîrmele-i la fiii fărâde lege.

Să tremure! să tremure cumplita tiranie!

Zdrobit va fi cine-o-ndrăzni gînd de tiran să-i vie.

Amor de patrie

Gheorghe Asachi

Într-arinele-arzătoare creşte-umbros şi nalt fenic,

Vermele-şi urzeşte-o lume numa-n sânul unui spic,

Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe,

Bucură-se fiara crudă în adâncul unei râpe.

Aşa firea înţeleaptă, prin un farmec minunat,

Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat;

Pentru omul este Patria a Eliziei câmpie,

Unde toate i s-arată şi-i răsună-n armonie.

Unde freamătul pădurei, murmuriul unui râu

Ni recheamă în memorie datoria unui fiu;

Cum natura înnoieşte toate-odoarele-i plăcute,

Aşa omul a sa Patrie s-o-nflorească prin virtute.