Premieră în „Parfumerie”

În „Parfumerie”, așa cum își alinta casa scriitoarea și jurnalista Silvia Kerim, a avut loc zilele trecute premiera piesei „Ziua în care a luat foc Pământul”, de Alina Pietrăreanu, care semnează și regia spectacolului.

Un spectacol inedit, itinerant și interactiv. Itinerant nu în sensul că ar urma să aibă reprezentații în diferite orașe, ci pentru că se desfășoară în mai multe încăperi, publicul mergând odată cu actorii dintr‑una în alta. Regizoarea transformă astfel un dezavantaj - spațiul redus și labirintic - într‑o rezolvare dramaturgică spectaculoasă, mai ales că în două camere din trei nu există scaune, deci publicul stă în picioare, practic pe „scenă”, la o respirație distanță de actori. Lucrul acesta însă nu creează stinghereală ori disconfort, ci o rezonanță suplimentară, profundă, cu protagoniștii spectacolului. În câteva rânduri, spectatorii au fost interpelați de actori și au reacționat natural: când unul dintre personaje a îngenuncheat în fața unei spectatoare, oferindu‑i un inel de logodnă și întrebând‑o: „Vrei să te căsătorești cu mine?”, aceasta, deși luată pe nepregătite, a răspuns cu umor: „Nu prea cred...”

Apropo de umor, până la un punct textul poate fi considerat o comedie, dar, aproape pe neobservate, virează spre dramă: o poveste de dragoste eșuată, relațiile tensionate părinți‑copii, cât de greu e să‑ți găsești un loc de muncă (și un loc în general) conform visurilor tale, pericolul drogurilor, poluarea, gravele schimbări climatice, asaltul sufocant al reclamelor și sloganelor - totul încheindu‑se, așa cum anunță titlul piesei, cu sfârșitul lumii. Un sfârșit pe care oamenii îl întâmpină cu calm, ca pe ceva inevitabil. Sunt proiectate pe un ecran și „interviuri” pe stradă pe tema „Ce‑o să faceți în ultima clipă?”, iar o înregistrare audio aruncă în eter reclame adaptate sfârșitului lumii!

Merită salutată prestația celor trei actori - Valentina Moghină, Cătălin Gheorghițoiu și Vlad Pânzaru - în condițiile descrise, foarte dificile: la un moment dat, unul dintre ei, care purta în acel moment o mască simbolică, s‑a împiedicat de un spectator!

Asociația Hearth, care își are sediul în Casa Kerim, organizează astfel de evenimente culturale cu o frecvență uimitoare având în vedere resursele modeste. Numai în luna martie au avut 13 seri de poezie, muzică, teatru, respectiv coregrafie, la care, în alte luni, se adaugă ateliere de pictură, film și Festivalul Scrisorilor, care ajunge anul acesta la a cincea ediție.

Așa cum ne‑a povestit Natalia Cebanu, una dintre cele trei membre ale asociației alături de Dana Dogăroiu și Oana Kuzmanovski, casa în care a locuit de‑a lungul întregii sale vieți Silvia Kerim, din care nouă ani împreună cu regizorul Mircea Veroiu, a fost construită în anul 1847. I s‑a spus mai târziu „Parfumeria” nu numai pentru că se află pe strada Parfumului, ci și pentru că scriitoarea iubea parfumurile. Se poate adăuga că se păstrează aici parfumul vremurilor în care artiștii și oamenii de cultură se întâlneau frecvent la un pahar de vorbă și puneau țara la cale.

Scriitoarea îi vânduse casa, din timpul vieții, lui Carmen Iordăchescu, editoarea și prietena ei, iar fata acesteia, Oana, a avut ideea să n‑o transforme într‑o simplă casă memorială, fără viață, după moartea Silviei Kerim, ci într‑un centru artistic, celebrând astfel efervescența creatoare care exista aici și înainte, acum sub genericul „Din Parfumerie”. Cea mai importantă dintre secțiuni este dedicată susținerii dramaturgilor contemporani români: peste 30 de texte au fost citite sau jucate aici, dintre care șase au ajuns spectacole pe scenele teatrelor.