Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Premii literare

Premii literare

Data: 16 Decembrie 2013
Ce mai înseamnă în ziua de azi un premiu literar? Îl judecăm după banii pe care-i primeşte cel premiat sau după prestigiul ca atare? Ce dă prestigiu unui premiu? Juriul care-i desemnează pe premianţi. 
 
Săptămâna trecută au fost decernate premiile Filialei Bucureşti ale Uniunii Scriitorilor. La eveniment a fost prezent şi Nicolae Manolescu pentru a gira astfel premiile. Evenimentul a durat vreo două ceasuri, timp ocupat de discursuri mai mult sau mai puţin convenţionale, de mărturisiri patetice din partea autorilor premiaţi, cărora nu le venea să creadă că au fost aleşi, de alte cuvinte de complezenţă. La poezie a fost premiat un autor absent de la ceremonie, Traian T. Coşovei, „optzecist“ vechi, autor cu multe premii la activ, dar poet sută la sută. Lui i s-au adăugat Paul Vinicius şi Magdan Cârneci, iar Constantin Iftime a primit premiul pentru debut în poezie. La teorie şi istorie literară alesul a fost Gelu Negrea pentru cartea lui despre Caragiale, proza l-a găsit câştigător pe Alexandru Ecovoiu şi, de asemenea, premiul Opera Omnia a fost decernat lui D.R. Popescu, care la doi ani înainte de frumoasa vârstă de 80 de ani dovedeşte că este încă în formă şi ştie să vadă lumea într-o nuanţă care evită extremele. 
 
La ceremonie a fost foarte multă lume. Parcă niciodată nu s-a strâns mai mult public ca în amiaza zilei de luni, 9 decembrie, anul încă în curs. Alături de N. Manolescu au mai fost şi cei doi vicepreşedinţi, Gabriel Chifu şi omnipotentul Varujan Vosganian. A fost interesant de observat că fiecare dintre cei aleşi practicau un fel de falsă modestie sau de-a dreptul se considerau buricul pământului. Din exterior priviţi erau chiar drăguţi. Un spirit relaxat putea să vadă în atitudinea lor reflexul terapiei mult aşteptate. Cel care semnează aceste rânduri nu se delimitează de aceia astfel descrişi. Dimpotrivă. Mă număr printre primii care mă iluzionez şi tot printre primii care mă deziluzionez. La masa care a urmat după decernare, toţi cei încununaţi de lauri au recunoscut că un premiu înseamnă ceva, dar nu garantează nemurirea sufletului. 
 
Cu condiţia să crezi în aşa ceva... (Dan Stanca)