Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură „Scriitorul are misiunea de a transforma durerea într-o metaforă”

„Scriitorul are misiunea de a transforma durerea într-o metaforă”

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Cultură
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 11 Iunie 2025

În cadrul seriei de conferințe culturale organizate periodic de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași, scriitoarea Doina Ruști a susținut, săptămâna trecută, o prelegere privind felul în care poți scrie despre lucrurile dureroase. La întâlnirea din aula UMF au fost prezenți și foarte mulți elevi de la liceele din oraș, pasionați de literatură.

Pledoaria scriitoarei a fost construită în jurul ultimului său volum, „Ferenike”, publicat anul acesta la Editura Humanitas. „Un roman autobiografic, cu linie fabulatorie”, așa cum îl descrie autoarea, care are ca punct de pornire un eveniment dureros din propria copilărie. „Să vezi, la 11 ani, trupul tatălui tău pe masa rece a unei morgi. Să fii extrasă de acolo ca dintr-un coșmar în care realul a devenit de nesuportat și introdusă într-un salon cu femei operate, care miroseau a dezinfectant, dar aveau pe noptiere caise. Acea dulceață neașteptată, acea culoare caldă, aceeași formă rotundă ca a ochilor înlăcrimați se întrepătrund cu groaza. Copacul de zarzăre, plantat fără să știe la marginea acestei scene, devine martor, simbol, obsedant refren în cărțile care vor urma. Nu întâmplător Doina Ruști revine la zarzăre în fiecare roman. Pentru că zărzărelele sunt duale. Acre precum moartea când e trăită prea devreme, prea crud, prea pe viu. Zarzărul e începutul maturizării forțate, copacul copilăriei căzute, iar obsesia nu e una botanică, ci mnemonică. Fiecare zărzărea e o capsulă de memorie - gustul care a închis copilăria. «Ferenike» și Doina Ruști nu ne spun uite ce
s-a întâmplat, ci uite ce n-am putut uita”, a expli­cat, în deschiderea conferinței, dr. Richard Constantinescu, istoric al medicinei și cadru didactic la UMF Iași, moderatorul evenimentului.

De la bun început, Doina Ruști a explicat că se dezice de așa-numita literatură a traumei, foarte prezentă și foarte invocată în ultima perioadă, considerând că este „o necuviință să-ți împovărezi cititorii cu dramele tale”. În același timp însă, a explicat de ce întâmpinăm obstacole atunci când suntem puși în situația de a povesti „un lucru de nepovestit”. „Tendința de a ține secret vine din megalomania umană, din teama de a nu fi judecat. Însă povestirea te eliberează. Scriitorul are misiunea de a lua acele lucruri dureroase și de a le transforma într-o metaforă, într-o poveste, în ficțiune.” De o astfel de misiune s-a achitat în romanul „Ferenike”, în care nu a vorbit despre drama prin care a trecut - episodul intrării, la vârsta de 11 ani, într-o zi de iulie, într-o morgă, unde a văzut cadavrul tatălui său -, ci despre „metafora prin care această dramă a trecut pentru a ajunge Ferenike”. Ferenike, personaj mitologic, folosit ca nume simbolic în roman este, de fapt, așa după cum scriitoarea a mărturisit, umbra ei; este partea sa nevăzută în care a depozitat toate durerile, toate faptele dureroase.

Întorcându-se la tema conferinței - „Cum să povestim un lucru dureros” -, autoarea a explicat că durerea este un sentiment care nu trebuie alungat. „Dacă o alungi, ești mai sărac. Durerea trebuie să rămână în tine, să se maturizeze odată cu tine și să fie valorizată.” Acel episod dureros, de la vârsta de 11 ani, a însoțit-o în timp și este punctul de pornire al întregii sale literaturi. De asemenea, scriitoarea a mai menționat că nici o durere nu este izolată de istoria mare, de aceea romanul „Ferenike” „conturează treptat experiențe legate de prezentul nostru”, vorbind despre „rolul discret pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari”.

Despre felul în care Doina Ruști a transformat durerea în ficțiune a vorbit, intrând apoi într-un dialog cu autoarea, și sociologul Dragoș-Andrei Preutescu. El a apreciat că „Ferenike” este un „roman social”, cuceritor tocmai prin arta de a transfera trauma în ficțiune. Romanul, a mai explicat el, își câștigă cititorul mai ales prin tehnica povestirii.

„E finalul literaturii așa cum a fost”

În dialogul cu cei prezenți în sală, Doina Ruști a atins și un subiect foarte sensibil, legat de viitorul literaturii în contextul dezvoltării accelerate a noilor tehnologii și al modificării comportamentului de lectură. „Societatea pe care o știam, societatea pe care am moștenit-o este în pragul dizolvării, după opinia mea. Iar literatura trăiește o transformare extraordinară. Nu mai citesc copiii? Exact asta ni se spunea și nouă pe vremuri. Mie nu mi se pare deloc o primejdie. Copiii de azi sunt mult mai deștepți, știu să facă o mulțime de lucruri mai repede și mai bine decât noi și, normal, știu să-și aleagă și cărțile. Își aleg lectura ca să merite. Nu sunt copiii care să mai accepte o bibliografie. Pe de altă parte, există o transformare a literaturii. Eu însămi pledez pentru arta hibridă. N-am putut să scriu un roman, ci am făcut o sumă de experimente. E și finalul literaturii așa cum a fost. Scriem literatură, dar cu conștiința că în interiorul ei se vor naște alte manifestări creative și care toate sunt hibride”, a apreciat autoarea.

Profesor universitar și cercetător în cadrul Universității București, în istoria culturii și civilizației universale pentru film, Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate și cunoscute scriitoare din România. A publicat, după 1989, 14 romane și trei volume de povestiri și a tradus 40 de volume din 17 limbi. Trilogia compusă din romanele „Homeric” (2019), „Mâța Vinerii” (2017) și „Manuscrisul fanariot” (2015) explorează istoria balcanică a secolului al XVIII-lea prin lentile magico-realiste.

A fost distinsă, în 2008, cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2009 cu Premiul „Ion Creangă”, al Academiei Române.

Citeşte mai multe despre:   conferinta  -   UMF Iasi  -   prezentare de carte