Spiru Haret și importanța școlii rurale

Din funcția de ministru al instrucțiunii publice, deținută de trei ori, în perioada 1897-1910, Spiru Haret a reformat învățământul românesc într-un mod fericit, având mereu grijă ca oamenii de la sate să aibă acces la învățătură. Așa a primit și supranumele de „părintele țărănimii”.

Nicolae Iorga îl numea ­„Marele ministru”, iar Dimitrie Gusti - „Marele Haret”. Era convins că printr-un sistem școlar bun se ridică o generație cu o cultură solidă, inclusiv în mediul sătesc, și a acționat spre îndeplinirea acestui vis.

În viziunea marelui pedagog, învățătorii și profesorii trebuiau să facă apostolat în slujba lumii de la sate. Nu a ajuns ministru din întâmplare, ci după o pregătire de 15 ani în domeniu, când a lucrat ca inspector general al școlilor și a cunoscut realitățile din teren.

Haret s-a străduit să valorifice importanţa şcolii româneşti, să o aducă la nivelul din ţările dezvoltate. După susținerea tezei de doctorat la Universitatea din Paris, deși a fost solicitat să predea la Sorbona, el s-a întors în țară pentru a putea contribui la progresul social și științific al acesteia. Ca ministru, era foarte popular și democrat, acordând audiențe la minister, dar adesea și în propria locuință. Ca om de ştiinţă, a elaborat numeroase lucrări din sfera ştiinţifică, filosofică, pedagogică şi politică.

Prin reforma sa, învăță­mântul primar, de patru clase, a devenit obligatoriu. A introdus amenzile școlare pentru părinţii care nu erau de acord să-și lase copiii la şcoală, iar pentru copiii săraci a prevăzut ajutoare pentru haine şi hrană. În vremea lui s-au înfiinţat cantinele şcolare. Învățământul primar rural avea reguli specifice: un orar adaptat cerinţelor rurale, vacanţele regionale, învăţământul agricol. Școlile primare rurale aveau în programă lucrul manual și practica agricolă. Ca urmare a reformei haretiene, la sate au apărut serbările școlare și teatrul sătesc, dar și bibliotecile școlare. Lui i se datorează școlile pentru adulți, cercurile culturale și șezătorile din mediul rural la care puteau participa toți locuitorii. De asemenea, Spiru Haret a înființat pentru populaţia din comune şcolile elementare de meserii. Toate acele acțiuni sociale bazate pe influența reformei lui Spiru Haret, caracterizate prin introducerea aspectelor culturale şi economice în mediul rural prin institutori, au purtat numele de „haretism”.

„Plec din viață cu mulțumirea că nu am pierdut vremea și că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit și în marginea puterilor mele fizice și intelectuale”, spunea Spiru Haret, conștient de misiunea sa.