Un nou volum din lirica religioasă românească

Poezia religioasă românească nu s-a prea bucurat de mare trecere, mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XX, fiind ocolită, oropsită și chiar defăimată în special de către comuniștii atei. Cu toate acestea, nu există la noi poet adevărat care să nu fi abordat și acest gen de poezie sensibil și delicat, măcar o dată-n viața lui. Apariția unei antologii de poezie românească religioasă se impunea așadar de la sine. Tipărirea ei în acest an la Editura Basilica a Patriarhiei Române reprezintă o încununare a unei munci deloc ușoare de căutare și selectare a celor mai valoroase creații din lirica românească.

Poetul matematician Nicolae Ionescu-Pallas a trecut la Domnul anul acesta, la 7 ianuarie, în vârstă de 85 de ani. Doctor în științe fizico-matematice și membru de onoare al Academiei Române, născut în anul 1932, la Palas (astăzi cartier al orașului Tomis - Constanța), se stabilise de vreo 60 de ani în București. Nu știu pe unde locuia, dar în duminici și la alte sărbători mari venea la Biserica 'Sfântul Elefterie~, unde, din mila lui Dumnezeu și voința Patriarhului Teoctist, slujeam ca preot, începând de la 1 august 1995.

Văzând el și auzind că eu foloseam poezie religioasă la predică, s-a apropiat de mine, prin preotul paroh de atunci, prietenul și colegul meu de studii Dumitru Dima, trecut la cele veșnice la 1 aprilie 2006, propunându-mi să colaborăm la traducerea corectă, la diortosirea și la așezarea în fraze muzicale fără întreruperi de silabe (sinafii), în terține cu cezură, ca în originalul grecesc sau în sextine (șase versuri) mai ușor de așezat în pagină de format redus, renunțând la strofa de patru versuri, creată artificial după 1945, a Prohodului Mântuitorului Iisus Hristos și al Adormirii Maicii Domnului, fixând pentru fiecare din cele trei stări un număr de strofe divizibil cu 2, 3, 4, renunțând la intercalarea stihurilor din psalmul 118, pe care nu le recită nimeni, cum s-a și dovedit de-a lungul vremii. Am păstrat la prima stare 72 de strofe, la starea a II-a 60 și la starea a III-a 48, repetându-se la sfârșit prima.
Astfel pregătite, Prohoadele s-au tipărit la Tipografia Cărților Bisericești a Patriarhiei Române în anii 2006, 2007 și 2008.

Povestea florilegiului

Ca și Ion Barbu (Dan Barbilian), care din tinerețe cochetase cu poezia, Nicolae Ionescu-Pallas se preocupase în ultimii 20 de ani de alcătuirea unei lucrări intitulate: „Antologie - studiu de poezie religioasă românească, de la începuturi până azi", în două volume, culese computerizat, în care a inclus și unele traduceri, dar și adnotări și ilustrații. Cu câțiva ani în urmă, simțind că sănătatea îi șu­brezește pe zi ce trece, matematicianul-poet, știind că și eu mă ocup de poezia religioasă, mi-a trimis la biserică o antologie de poezii religioase românești, în două volume, cu rugă­min­tea-testament ca eu să le selectez, să le combin, să le completez și să le tipăresc când voi putea și cum voi dori eu.

Câțiva ani buni, în momentele de răgaz față de preocupările mele muzicale, ca unul ce de asemenea adunam poezii religioase românești în vederea alcătuirii unei antologii, m-am aplecat asupra acestor creații, scoțând unele, adăugând altele și așezându-le în ordinea cronologică a autorilor, m-am hotărât să păstrez numai creațiile autentice românești din ultimii aproximativ 500 de ani, incluzându-le într-un singur volum.

177 de poezii, 414 pagini

Și așa le-am predat la Editura Basilica a Patriarhiei Române, unde editorul Andrei Hlandan și tehnoredactorul Violeta Negrea, sub supravegherea atentă a directorului Editurilor Patriarhiei Române, preotul consilier patriarhal Mihai Hau, și a directorului tehnic al Tipografiei Cărților Bisericești, preotul consilier Costel Ursu, au fost adăugate fotografiile tuturor poeților cuprinși în antologie, a fost aranjat textul în pagină și, după ce le-am revăzut și le-am dat „bunul de tipar", s-au tipărit într-un volum format mare, conținând 414 pagini, cu o notă editorială succintă, corectă și frumoasă, care explică totul. Au fost selectate 177 de poezii religioase românești din ultima jumătate de mileniu.

Tipărirea acestei antologii n-ar fi fost posibilă fără binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia îi mulțumim frumos.

După ce am examinat, cu mare atenție și de mai multe ori, poezie cu poezie, am hotărât să le păstrez numai pe cele pur religioase românești autentice de autor, în ordine cronologică, eliminând circa 100 de pagini de la început, în care erau incluse mai ales traduceri, precum Te Deum laudamus al Sfântului Niceta de Remesiana (340-415), Te Patrem dixit a Sfântului Paulin de Nolla (359-431), Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, pus pe seama Sfântului Theodor Studitul (sec. IX), Cântec pentru fratele soare al Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), Stabat Mater a lui Iacopone da Todi (1236-1306), Infernul lui Dante Aligheri (cca 1300), Cronica lui Ottokar de Styria, Pripelile lui Filotei de la Cozia (sec. XIV-XV), Paradisul lui John Milton, Psaltirea Scheiană și altele, care, deși interesante, nu-și au locul într-o culegere de poezii ce nu se vrea a fi un studiu, ci pur și simplu un volum de poezii alese, un florilegiu.

Până la urmă am selectat 177 de poezii religioase veritabile, începând cu frumosul Imn al domnitorului valah Petru Cercel (1556-1590), pe textul căruia compozitoarea Felicia Donceanu a creat o interesantă piesă corală, în anul 2009, premiată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, în anul 2010.

Antologia acoperă poezia religioasă românească a ultimilor 500 de ani

Am continuat cu nouă psalmi aleși din Psaltirea în versuri a Sfântului Mitropolit al Moldovei, Dosoftei (1624-1693), psalmi care au intrat de sute de ani în folclorul religios românesc sub formă de colind; cu Antioh Dimitrievici Cantemir (1709-1744), fiul domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (1693; 1710-1711), care avea și preocupări muzicale, cu Petre Dulfu, Vasile Militaru și alți poeți români. Am selectat, în continuare, din marele poet, cântăreț și dascăl Anton Pann, din poetul nostru național Mihai Eminescu și din mulți alți binecunoscuți poeți români, până la Grigore Vieru și Ioan Alexandru, trecuți și ei în lumea drepților.

Am adăugat creații poetice, cu parfum arhaic, din cartea „Iisus Mântuitorul" a lui Petre Dulfu, tipărită în 1922, la Editura Cartea Românească din Timișoara, re­editată în anul 2016 la Cluj-Napoca; selectând apoi din creațiile Sfântului Ioan-Iacob Hozevitul de la Neamț, ale preotului Constantin C. Popescu de la Iași, ale părintelui Olimp Căciulă de la București și ale altor poeți contemporani.