Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
Un promotor al literaturii române în Portugalia: Victor Buescu
Filologul clasicist, poetul şi traducătorul Victor Buescu se numără printre personalităţile române care au trăit în exilul portughez.
A trăit între anii 1911 şi 1971. A studiat Literele la Universitatea din Bucureşti, dar a făcut studii şi la Sorbona, între 1933 şi 1938, timp în care a exersat, la aceeaşi universitate, funcţia de lector de limba şi literatura română. Şi-a luat doctoratul şi a predat la universitatea bucureşteană greaca şi latina. Din 1943 a devenit lector de limba română la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona, şi chiar dacă lectoratul s-a desfiinţat, universitatea l-a păstrat în continuare profesor auxiliar. După instaurarea regimului comunist în România, nu s-a mai întors acasă, trăind până la sfârşitul vieţii departe de ţară.
Avea legături cu intelectualii români din întreaga Europă, dar nu s-a implicat în lupta anticomunistă cum au făcut alţi români în acea perioadă. A cercetat, a publicat studii şi făcut traduceri importante, având un rol însemnat în propagarea literaturii române în Portugalia prin traducerile din operele scriitorilor: Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, Panait Istrati. Personalitate recunoscută, Buescu a fost invitat la importante congrese internaţionale pe teme culturale. A publicat studii de filologie clasică și română în reviste din România, Portugalia, Franța, Italia și Spania. Este autorul unui dicţionar româno-portughez, rămas în manuscris (cca 30.000 de cuvinte), neterminat, dar care a fost definitivat de alţi filologi români şi de soţia sa, Maria Leonor Carvalhão Buescu, nativă portugheză, şi publicat.
A scris şi poezie, publicând două volume în limba portugheză: Contos romenos (1943) și Novos contos romenos (1946).
Într-o revistă românească din exil, Victor Buescu a publicat o scrisoare deschisă în care îl critica pe Tudor Arghezi, când acesta era sărbătorit cu mare fast în România socialistă, reproşându-i poetului de la Mărţişor adeziunea la noile cerinţe politice. În mod surprinzător, scrisoarea a iscat un răspuns furtunos de apărare a lui Arghezi din partea lui Virgil Ierunca. O vreme, Buescu s-a simţit marginalizat de oamenii de cultură români din afara graniţelor, în timp ce în România opera şi numele lui erau, oricum, interzise. Altfel, s-a bucurat de prietenia lui Mircea Eliade, a fraţilor Alexandru şi George Ciorănescu şi a altor intelectuali din exil.