În 29 noiembrie 2024 se împlinesc o sută de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari compozitori, Giacomo Puccini. Evenimentul este celebrat de-a lungul întregului an, inclusiv în România, prin programe
24 Apr, 2024
Un registru iconografic deosebit în pridvorul de la Biserica Icoanei
Pictura murală din biserici prezintă timpul istoric al creaţiei lui Dumnezeu începând cu izgonirea din Rai şi continuând cu răscumpărarea şi restaurarea făpturii omeneşti. Ea ne furnizează informaţii cu privire la vremurile şi nevoinţele oamenilor care, purtând făclia dreptei credinţe, s-au ostenit la construirea şi împodobirea lăcaşurilor de cult.
Un document istoric mai puţin obişnuit a fost descoperit în urma restaurării picturilor murale din pridvorul Bisericii Icoanei din Bucureşti. Astfel, au apărut informaţii noi cu privire atât la datarea execuţiei picturii murale, cât mai ales a formei originale a arhitecturii bisericii.
Biserica construită în urmă cu 300 de ani a suferit numeroase reparaţii şi transformări ce au afectat în repetate rânduri atât arhitectura bisericii, cât şi pictura murală.
Pridvorul Bisericii Icoanei este decorat cu un program iconografic foarte rar întâlnit în bisericile din Muntenia, cuprinzând o serie de scene din Apocalipsă.
În secolul al XVIII-lea, pierderile teritoriale ale Ţării Româneşti, instabilitatea politică, creşterea birurilor şi sărăcirea populaţiei au creat un climat favorabil prevestirilor apocaliptice. Aceste evenimente ce reactualizau parabola Apocalipsei i-au determinat pe pictorii vremii să completeze programul iconografic cu scene ce amintesc de credinţa într-o nouă orânduire, cu un cer şi un pământ nou unde va domni numai dreptatea lui Dumnezeu.
Acest moment marchează de fapt apariţia pentru prima dată în iconografia picturilor murale din Ţara Românească o reprezentare a scenelor Apocalipsei.
Până în secolul al XVIII-lea, pictorii împodobeau pereţii bisericilor doar cu ultima scenă a Apocalipsei, respectiv cu Ziua Judecăţii Generale, denumită ca fiind Ziua a 8-a sau Ziua Domnului, ea fiind considerată Ziua îndumnezeirii, spre care toţi creştinii tind.
Apariţia reprezentărilor acestor scene şi în pridvorul Bisericii Icoanei ne certifică faptul că pictura murală a fost realizată în timpul regimului turco-fanariot, spre mijlocul secolului al XVIII-lea, când monumentele ridicate şi pictate de pe teritoriul Munteniei aveau un pronunţat caracter bizantin, potrivnic stăpânirii otomane. Existenţa scenelor din Apocalipsă în pridvorul bisericii devine astfel o mărturie istorică asupra datării acestui remarcabil monument.
De remarcat însă că în acest registru din pridvorul bisericii sunt pictate doar scene din partea profetică a Apocalipsei, eliminându-se primele capitole de natură istorică.
Astfel au fost reprezentate scenele din Apocalipsă, precum Apariţia Mielului Răscumpărător, Ruperea celor patru Peceţi şi cei patru călăreţi, Cele şapte trâmbiţe, Apariţia cavalerilor Eufratului, Îngerul care oferă Sfântului Ioan o carte deschisă şi Viziunile intermediare care urmează trâmbiţei a şaptea.
Dintre scenele reprezentative ale Apocalipsei ce sunt prezente în pridvorul Bisericii Icoanei se remarcă cea care face referire la vestirea sfârşitului apropiat al lumii, ce conţine scena cu Apostolul Ioan care primeşte un toiag, cu porunca să măsoare templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei care se închină în el. „Apoi mi s-a dat o trestie, asemenea unui toiag zicând: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu, şi jertfelnicul şi pe cei ce se închină în el. Iar curtea cea dinafară a templului scoate-o şi n-o măsura, pentru că a fost dată păgânilor. “ (Cap. 11, 1). Templul descris în acest capitol reprezintă Biserica Sobornicească sau Ierusalimul cel Nou, „curtea cea dinafară“ fiind locul pregătit neamurilor necredincioase şi păgâne, precum otomanii, nevrednici a se măsura din cauza necurăţiei lor.
Istoria Bisericii Icoanei a fost consemnată încă o dată prin reprezentarea acestei scene. În toate cazurile, zugravii de biserici foloseau atunci, ca şi în zilele noastre, „Erminia picturii bizantine“, unul din cele mai uzuale fiind cea a lui Dionisie din Furna, în care sunt consemnate toate indicaţiile reprezentărilor iconografice. În acest manual se specifică: „Templul şi într-însul jertfelnic şi Ioan (Teologul) măsurându-l cu trestia…“, însă reprezentarea templului din această scenă este o construcţie asemănătoare cu cea din tabloul votiv din pronaos în care ctitorul bisericii ţine în mână imaginea Bisericii Icoanei aşa cum arăta ea la începutul secolului al XVIII-lea.
Este un adevăr istoric că forma actuală a Bisericii Icoanei nu o mai păstrează pe cea iniţială, datorită numeroaselor refaceri, în prezent având două turle. Dar, din cele două reprezentări ale bisericii regăsite în programul iconografic, se confirmă faptul că la data împodobirii cu pictură, lăcaşul de cult avea trei turle, una mare amplasată pe naos şi două mai mici aşezate pe un pridvor deschis.
Astfel, mai apar încă două file din istoria Bisericii Icoanei conservate pe pereţii interiorului acesteia, datorate viziunii pictorului din sec. al XVIII-lea, respectiv a zugravului Grigorie. Pentru acel zugrav, imaginea templului lui Dumnezeu din ciclul Apocalipsei este aceeaşi cu cea a Bisericii Icoanei. „Templul“ sau „Biserica Icoanei“ reprezintă nădejdea credincioşilor din acea vreme că vor fi cruţaţi de mânia Domnului, iar curtea exterioară, prin analogie, aşteaptă pedeapsa divină, urmând a fi nimicită cu neamurile de necredincioşi ce nu aparţin bisericii.
