La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Vasile Moldoveanu și crucile sale de lemn
În Săptămâna Pătimirilor este important să ne gândim la Crucea de lemn și semnificațiile ei, asemenea meşterului Vasile Moldoveanu, din comuna Moreni, județul Dâmbovița, care sculptează cruci din dragostea pentru Hristos. Astfel, el promovează în rândul generațiilor tinere valorile simple, dar esențiale în viață, pentru a nu se pierde obiceiurile, credința și tradiția.
De-a lungul vieții sale, Vasile Moldoveanu a reunit o multitudine de icoane pe lemn, icoane de vatră, cruci, pristolnice și troițe de diferite modele, în funcție de specificul fiecărei zone a țării. A învățat de la bunicul său arta meșteșugului și duce mai departe această îndeletnicire tradițională cu mândrie și multă dăruire. De când se știe sculptează, iar după ani de muncă a reuşit să îşi îndeplinească şi visul tinereţii, punând bazele Facultății de Etnologie. Acum are un set personal de 30 de modele de cruci de mână, 12 pristolnice, candela şi icoana de vatră, toate reprezentându-l.
Meşterul din Moreni consideră că „fără credință nu ai nici o direcție în viață, iar pentru sufletul meu Crucea reprezintă calea, adevărul și viața. Eu am multe modele de cruci de mână și păstrez meșteșugul moștenit din familie. Am studiat elementele decorative din toate zonele țării. Crucile din Transilvania au terminația de trifoi, simbolizând Sfânta Treime. În Muntenia crucea seamănă cu o troiță. Crucile din Ardeal au ghimpi, țepi, elemente ascuțite, care ne duc cu gândul la durere și la Pătimirile Mântuitorului. Crucea din Oltenia are în centru semnul trinității și un semicerc, în care Sfânta Treime unește pământul și cerul într-o continuă veșnicie. Trebuie să ne bucurăm de ce avem, să ducem mai departe și să ne păstrăm identitatea culturală. În prelucrarea lemnului, este din ce în ce mai greu. Au dispărut meserii tradiționale. Nu mai avem fierarul satului, tocilarul, dulgherul, tâmplarul satului. Azi găsești scule în magazine, dar nu le poți adapta tiparului tradițiilor. Din această cauză am ajuns să îmi confecționez instrumentele necesare meșteșugului”. Vasile Moldoveanu își dorește ca generațiile care vin din urmă să îndrăgească meșteșugurile vechi, să păstreze și să promoveze tradiția populară, pentru că fără ea istoria unui popor dispare. (A. D.)