Vintilă Corbul, un autor român de succes

Prin romanul „Căderea Constantinopolului”, scriitorul Vintilă Corbul a înregistrat un succes imens de vânzări în România anilor '70. Acest lucru a atras însă atenţia nefavorabilă a soţilor Ceauşescu şi a fost nevoit să plece din ţară.

Reprezentant de seamă al elitei culturale române din exilul francez, Vintilă Corbul rămâne în literatura noastră un autor aparte, cu un stil savuros, care abordează subiecte istorice, documentate extrem de bine, şi pe care apoi le împleteşte cu naraţiuni ficţionale.

El este, de asemenea, autorul unor scenarii de filme care au avut şi ele un mare succes la public: „Nea Mărin miliardar” (în colaborare cu Amza Pellea), „Revanşa”, „Duelul” şi „Un comisar acuză”, aproape toate realizate împreună cu Eugen Burada.

Vintilă Corbul s‑a născut la Bucureşti, în 26 mai 1916, într‑o familie bogată. Mama sa, Sofia, deţinea acţiuni la diverse bănci şi studiouri americane de film, iar tatăl său adoptiv, Constantin Popescu Corbul, care provenea dintr‑o familie boierească, avea şi el numeroase proprietăţi în Bucureşti şi podgorii la Drăgăşani. Graţie banilor şi intereselor părinţilor săi, în copilărie şi adolescenţă a călătorit mult în străinătate, adesea şi în Statele Unite ale Americii. Poate de aceea visa să devină ambasador. A studiat la Universitatea din Bucureşti, în paralel, Facultăţile de Drept şi Litere‑Istorie, secţia Istorie, unde l‑a avut profesor pe istoricul Gheorghe I. Brătianu. La 23 de ani, devine judecător.

S‑a căsătorit cu Ana Stoenescu, fată de muncitor, dar mariajul nu a durat, ulterior, căsătorindu‑se cu Ioana Sân‑Giorgiu. În al Doilea Război Mondial, a fost pilotul comandantului forțelor aeriene române.

După instalarea comuniştilor la putere, toate proprietățile familiei Corbul au fost confiscate. Vintilă și familia sa au fost evacuaţi din casă şi forțați să locuiască în bucătăria unui imobil unde se mai aflau trei familii. Din cauza originii burgheze, tatăl scriitorului a fost arestat, iar el a fost exclus din magistratură. I s‑au anulat diplomele de studiu, de aceea nici în postul de bibliotecar într‑o bibliotecă de cartier nu a avut voie să rămână. Aşa a ajuns simplu muncitor necalificat la Întreprinderea de Canal și Apă București, ulterior, inginer. Acolo a lucrat 15 ani, timp în care a căpătat o tuberculoză oculară din cauza condiţiilor mizere.

Deşi debutase la 16 ani, cu romanul „Babel Palace”, iar scriitorul fusese considerat o nouă speranţă a literaturii noastre, n‑a mai scris nimic până în anii '60. Nevoit să stea mult timp acasă pentru a se trata, a reînceput să scrie. Cu romanul „Idolii de aur” a reintrat în atenţia publicului. Cartea s‑a vândut bine şi el a continuat să scrie, reuşind performanţa de a trăi de atunci încolo numai din scris.

A publicat mai multe romane, iar atunci când a apărut „Căderea Constantinopolului”, acesta s‑a vândut în aproape 200.000 de exemplare. A apărut nu numai invidia unor confraţi, ci chiar a soţilor Ceauşescu.

În 1979, a fugit din ţară cu Eugen Burada, împreună cu care a scris şi cărţi, nu doar scenarii, stabilindu‑se într‑un orăşel de lângă Paris. A continuat să scrie toată viaţa. Cărţile i‑au fost traduse şi publicate în franceză, greacă, arabă, poloneză, rusă.

A murit în 2008, la 91 de ani, când avea în lucru romanul „Ciuma Roşie”. Mormântul lui Vintilă Corbul se află în Cimitirul Bellu. Opera sa a fost reeditată în limba română în Colecţia Adevărul.