Cum arată acum „camera bună“ de la ţară

Etnologul Anamaria Iuga a remarcat, la o dezbatere desfăşurată la Clubul Ţăranului, că în casele ţărăneşti noi, de regulă, camera bună se află la etaj şi este din ce în ce mai mică, fiind înlocuită cu o aşa-zisă „cameră cu mobilă“. O dezbatere cu tema „De la camera bună la living“ a avut loc la Muzeul Ţăranului Român (MŢR), în ciclul de conferinţe vizând dezbaterea publică a problematicii vaste a tradiţiilor în cultura românească actuală.

Anamaria Iuga a vorbit despre camera bună (camera curată, camera dinainte, camera de parade, camera îmbrăcată ţărăneşte) de pe Valea Izei (Maramureş), caracterizând-o drept spaţiu în care omul se pune la adăpost de tot ceea ce este cotidian. Manifestându-şi preferinţa pentru denumirea „camera îmbrăcată ţărăneşte“, care câştigă tot mai mult teren în zona cercetată, Anamaria Iuga a apreciat că „aceasta exprimă dualitatea lumii contemporane, fiind un loc în care se regăseşte dinamica artei tradiţionale“.

Ea a evidenţiat faptul că obiectele (cergi, covoare, desagi, feţe de masă sau căpătâie de pernă) care sunt aşezate la vedere, expuse „pe rută“, nu mai sunt confecţionate din lână, ci din melană, considerându-se că aceasta se spală mai uşor, iar în jurul mesei din unele case nu mai sunt aşezate laviţele, ci scaune.

Etnologul a spus însă că există şi fenomenul opus, „îmbucurător, când intelectualii îşi amenajează o cameră îmbrăcată ţărăneşte, reinventând tradiţia“, fenomen caracterizat de antropologul Vintilă Mihăilescu, directorul instituţiei, drept o „dispariţie a tradiţiei“.

Mai tranşant, antropologul Bogdan Iancu este de părere, în urma cercetărilor din teren de la Cacica (Suceava) şi Pucheni (Dâmboviţa), că „putem vorbi de camera bună în termeni de sufragerie sau living, în care jucăriile de pluş coexistă cu ştergarul şi icoana“. El a spus că a remarcat „o anumită tensiune între tendinţa indivizilor de a rupe cu trecutul şi cea de a-l transforma în altceva“.

Organizate lunar şi adresate deopotrivă publicului larg şi tinerilor specialişti din domeniile umaniste, „Conferinţele de la Şosea“ vor aborda un ciclu de patru dezbateri dedicate casei de la ţară, pornind de la observaţia că satele româneşti sunt, în majoritatea lor, de nerecunoscut după 20 de ani de „tranziţie“, conform Agerpres.

„Blocurile magice“ ale comunismului

Dacă o parte dintre ţăranii de altă dată au ajus la oraş, pe vremea co-munismului cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns să locuiască la bloc. Expoziţia „Magic Blocks, scenarii pentru blocurile din perioada socialistă în Bucureşti“ poate fi vizitată la Muzeul Ţăranului Român. Expoziţia şi-a propus să caute soluţii privind revalorizarea şi reabilitarea acestor construcţii. Potrivit arhitecţilor, reabilitarea cartierelor nu se poate rezuma la rezolvarea unor probleme tehnice, ci trebuie să fie gândită ca un pro-gram complex de regenerare urbană, care să ţină seama de toate aspectele problemei, inclusiv cele sociale şi economice. „Ne-am dat seama că nu se mişcă nimic în jurul nostru şi că am putea să facem o grămadă de lucruri, ne-am hotărât să ne apucăm de ceva, respectiv de acest proiect. Este o provocare şi o invitaţie la discuţie cu autorităţile, cu profesioniştii şi mai ales cu locatarii din blocuri“, a spus arhitectul Constantin Goagea.