Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Despre emoții și evaluările naționale
Suntem, zilele acestea, în plină perioadă de desfăşurare a evaluărilor naţionale. Aşteptările şi atitudinile diferitelor instanţe faţă de aceste contexte sunt multiple. Profesorii urmăresc, în rezultatele elevilor, repere clare pentru verificarea eficienţei muncii proprii. Elevii doresc să depăşească cu succes momentul evaluării, căutând adesea „soluţii de supravieţuire". Părinţii aşteaptă rezultatele evaluărilor ca mod de certificare a calităţii pregătirii copiilor, dând uneori impresia că valorizează mai mult eticheta unui examen decât modul său de raportare la propriul copil. Nu în ultimul rând, societatea civilă aşteaptă posibilitatea de a realiza o evaluare globală şi critică a sistemului educaţional, din perspectiva rezultatelor elevilor.
În condiţiile în care calitatea curriculumului, a profesorilor şi a elevilor este apreciată după rezultatele obţinute la aceste evaluări de sistem, „bătălia" pentru creşterea scorurilor elevilor duce la refocalizarea curriculumului implementat cu preponderenţă către evaluare, la fenomenul de back-wash, respectiv la „predarea pentru evaluare". Unilateralizarea rolului evaluării și exacerbarea rezultatelor acesteia au efecte nu întotdeauna dorite şi cunoscute.
Pentru ca elevul să nu fie „singur împotriva tuturor" în raportarea la evaluările naţionale, aceste demersuri evaluative necesită noi moduri de a le privi, de a le aborda științific, de a le învesti emoțional. Dragi profesori, dragi părinți, fiți alături de copiii voștri! Ajutați-i să înțeleagă rostul unei evaluări, importanța acesteia pentru propriul parcurs de învăţare, ajutați-i să îşi răspundă la întrebări esenţiale.
❍ Ce îmi va cere această testare? - Cea mai importantă răsturnare de paradigmă în domeniul evaluării moderne este trecerea de la evaluarea cunoştinţelor la evaluarea competenţelor. Astfel, elevii își vor testa nu doar capacitatea de reproducere, dar și abilitățile de înțelegere, de analiză critică, de evaluare și de argumentare, de exprimare a propriilor opinii. Învățați-i pe elevi să gândească autonom, să depășească rigiditatea unor modele date de-a gata, adesea prin practici didactice deficitare.
❍ Al cui este rezultatul evaluării? - Felicitat sau învinuit pentru rezultatele la evaluare este, mai întotdeauna, elevul, ce dă astfel seamă despre cât de bine s-a pregătit, despre ce, cât și cum a învățat. Dar, în aceeași măsură, priviți rezultatul ca fiind și al profesorului, ca oglindă a eficienței activității acestuia la clasă, dincolo de pregătirile suplimentare ce au devenit realitate constantă şi o modă în sistemul educaţional românesc.
❍ La ce îmi folosește evaluarea? - Aceasta trebuie să fie producătoare de sens, prin trecerea de la funcția de ierarhie și discriminare la funcția motivațională. Ajutați-l pe elev să reflecteze asupra rezultatelor învățării, ce trebuie interpretate nu prin raportare la ierarhie, ci la progresul personal al fiecăruia
❍ Cum voi face faţă stresului din perioada premergătoare examenelor sau emoţiilor de după? - Fără îndoială, orice proces de evaluare induce un grad mai scăzut sau mai ridicat de disconfort. Modul în care copilul face faţă unei situaţii generatoare de stres poate influenţa semnificativ rezultatul învăţării. Ajutați-i pe copii să se adapteze emoţional, prin cultivarea încrederii în sine, prin susținerea procesului de autocunoaștere a propriilor capacități, de învățare a controlului propriilor emoții. Un rezultat bun îndeamnă copilul către continuarea eforturilor de învăţare. Chiar şi un eşec este semnificativ, evidenţiind unde şi ce trebuie ameliorat, sprijinit suplimentar. Ajutaţi-i pe copii să trăiască conştient chiar şi frica, dezamăgirea sau alte emoţii negative şi să abordeze constructiv situaţiile de învăţare sau evaluare, precum în îndemnul biblic: „De te va întreba în viitor fiul tău și va zice: «Ce înseamnă aceste porunci, hotărâri și legi...?» Să-i spui fiului tău: «...ca să ne fie bine în toate zilele»" (Deuteronom 6, 20-24). (Irina Horga - cercetător ştiinţific principal și șef al Laboratorului Politici Educaţionale din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din București)