Creații muzicale dedicate unității de credință și de neam

Cu ocazia hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale, din data de 27 octombrie, când îl prăznuim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Patriarhia Română evidențiază frumusețea și bogăția muzicii bisericești, prin organizarea Festivalului-concurs națio­nal de muzică bisericească Lăudați pe Domnul!

În țara noastră, de-a lungul veacurilor, muzica bisericească a contribuit la promovarea limbii române și la cultivarea conști­inței unității de credință și de neam a românilor. De aceea, ediția a XI-a a Festiva­lului-concurs națio­nal de muzică bisericească Lăudați pe Domnul! a fost dedicată sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918. Cele două secțiuni ale festivalului-concurs au fost: A. Interpretare (au participat coruri reprezentative la nivel național și interna­țional, din zone istorice ale României) și B. Compoziție (concurenții înscriși au compus piese muzicale, pentru cor mixt sau de voci egale, a cappella, cu sau fără instrumente neacordabile, având ca temă unitatea de credință și de neam a poporului român).

Compozitorii au transpus muzical versuri ale unor poeți români cunoscuți, evocând eroi ai credinței și ai neamului românesc. Mărturiile câștigătorilor secțiunii B. Compo­ziție exprimă bucuria creației artistice și recu­noștință față de toți cei care s-au jertfit pentru împlinirea idealului național.

„Am decis să particip la secțiunea Com­poziție a Festivalului-concurs Lăudați pe Domnul! nu numai pentru faptul că este un festival de prestigiu, având deja o tradiție, ci și pentru tema deosebit de captivantă a ediției 2018: unitatea de credință și de neam a poporului român.

Primul pas în vederea elaborării piesei muzicale corale l-a reprezentat găsirea unui text literar potrivit temei. După îndelungi căutări, m-am oprit asupra unui colaj de versuri preluate din Imnele de Ioan Alexandru, poet care îmbină într-un mod deosebit de inspirat poezia religioasă și patriotică. Un aport esențial în selectarea și organizarea textului l-au avut pr. prof. dr. Nicolae Topîrcean și soția acestuia, doamna prof. dr. Natalia-Asinefta Topîrcean, de la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Simion Ștefan din Alba Iulia.

Cel de-al doilea pas în demersul componistic l-a reprezentat înveșmântarea muzicală propriu-zisă a textului literar. Întrucât splendidele versuri ale lui Ioan Alexandru relevă ceea ce aș numi o muzicalitate latentă, sunetele așezate pe aceste versuri mi-au venit cu relativă ușurință, preluând su­gestiile metrice chiar din prozodia versului rostit. În ceea ce privește configurarea melodiei și armoniei, am căutat să pun muzica în slujba cuvântului, și nu invers.

Rezultatul muncii mele îl reprezintă piesa Imn de mângâiere pentru cor mixt, cu instrumente de percuție neacordabile (trianglu, clopot și gong). Piesa este structurată în trei părți: Prolog, Scenă și Epilog, durata totală fiind de aproximativ șase minute.

Prologul evocă două dintre personalitățile emblematice ale istoriei neamului nostru, și anume Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. Cea de-a doua parte prezintă scene de luptă din istoria neamului nostru, sub semnul idealului național de întregire a patriei. Iar epilogul este închinat amintirii celor care s-au sacrificat pentru împlinirea idealului național.

Îi sunt recunoscător doamnei conf. dr. Maria Alexandru, fiica poetului, doamnei Ulvine Alexandru, văduva poetului, și domnului Ioachim Alexandru, fiul poetului, care m-au ajutat în vederea obținerii autorizării drepturilor patrimoniale de autor asupra textului folosit, fără de care nu aș fi putut participa la acest prestigios concurs.

La ceas de Centenar, aș dori să închei cu un citat grăitor: Carnea noastră ancestrală este această Patrie Română! / ... / N-avem alta, numai una ți se dă, și numai o dată / De Pământ, și trebuie s-o întorci înviată (Ioan Alexandru, Patrie Română)”.

(Matei Pop, dirijor și compozitor, Premiul I)

„Pentru mine, participarea la Fes­ti­va­lul-con­curs naţional de muzică bisericească Lăudaţi pe Domnul! a însemnat o experiență plină de noi descoperiri și încununată de o emoție creatoare, pornită din simțământul unității credinței, limbii și neamului acestuia.

Reflectând la trecutul glorios și pomenindu-ne eroii și strămoșii, acum, la 100 de ani de la Marea Unire, ne răsună un cântec, mai întâi de toate, un cântec bucuros, viu, dar și tainic, rugător și solemn, o Liturghie al cărei grai vibrează în fiecare suflet mișcat de credință, fiind purtat pe buze de toți cei care îi cântă moștenirea. Acesta este cântecul Unirii!

Mulțumesc lui Dumnezeu că a rânduit să fiu și eu printre cei răsplătiți cu premii la acest ceas aniversar, precum și organizatorilor acestui festival, care, prin munca lor, fac cunoscută muzica bisericească din diferite spații istorice ale neamului românesc și, astfel, ne invită la o continuă sărbătoare națio­nală, prin unitate și cânt”.

(Alexandru Semeniuc, student, Premiul al II-lea)

„Din punctul meu de vedere, Festiva­lul-concurs național de muzică bisericească Lăudați pe Domnul! este o inițiativă deosebită a Patriarhiei Române, care are scopul superior de a-i uni pe oameni în cuget și în simțiri, prin muzica bisericească. Pe lângă faptul că acest concurs are scopul de a promova muzica, fiind dedicat atât corurilor profesioniste și de amatori din România, cât și compozitorilor tineri și celor cu o experiență vastă, care reușesc să compună lucrări deosebite, cu o valoare aparte, concursul oferă posibilitatea ca operele câștigătoare să fie publicate în revistele bisericești.

Mă bucur că în acest an am participat la acest concurs, fiind unul dintre cei trei câștigători ai secțiunii Compoziție. Lucrarea pe care am compus-o, România, cântarea mea, opus 39, este reprezentativă poporului român din toate punctele de vedere. Prezintă secvențe folclorice, momente cu caracter patriotic și o mică rugăciune, acompaniată de toacă și de clopote, toate acestea făcând referire la anul Centenarului Marii Uniri, când noi, românii, trebuie să fim cu adevărat uniți ca și neam credincios al lui Dumnezeu. Nu numai în acest an al Centenarului, ci și de acum înainte trebuie să ne propunem să ne regăsim echilibrul de altădată. Se cuvine să arătăm cinste și respect eroilor care au murit pe fronturi, în lagăre și în închisori, reușind să transmită credința, limba și identitatea poporului român, pentru ca noi să ajungem la ceas aniversar.

Câștigarea acestui premiu reprezintă în totalitate munca, pasiunea și efortul meu și al colaboratorilor care m-au ajutat la retu­șarea lucrării, dar mai ales reprezintă un succes care mă va motiva să continui pe această cale a compoziției, iar de anul viitor să urmez Conservatorul. La început nu credeam că am șanse, considerând că nu am destule cunoștințe muzicale, luând în considerare că este prima dată când particip la un concurs de compoziție muzicală, însă așa a rânduit Dumnezeu ca să câștig acest premiu. Îi îndemn pe toți cei care au acest dar de a compune muzică să participe la acest concurs, pentru a promova arta frumosului, credința noastră și poporul român”.

(Gelu Hotea, elev, Premiul al III-lea)