Da, Doamne!

Organizația Mondială a Sănătății a publicat, în urma pandemiei, rezultatele unui studiu privind incidența obezității infantile în diferite țări europene. Pe aceeași linie, în cadrul campaniei „Asumă-ţi să fii sănătos!” - Litoral 2023, au fost cercetate și probleme legate de nutriție, rezultând că „aproximativ 30% din copiii de până la 14 ani sunt supraponderali şi la aceştia se mai adaugă un procent de circa 15% de copii obezi”. Studiul a indicat o corelație cu modelul parental de alimentație, mediul urban de proveniență al copiilor, sedentarism, expunerea prelungită la ecrane și consumul de alimente tip fast-food. 

Un alt studiu recent despre Transmiterea intergene­rațională a autoreglării apetitului, realizat de Nicole R. Giuliani, Ellie M. Harrington și Shaina D. Trevino, confirmă că familia și alte persoane semnificative din mediu, prin „propriile lor modele de autoreglare a apetitului, pot influ­ența comportamentele copiilor lor”.

Pe de altă parte, de prin 2021, Bill Gates, ca răspuns (teoretic) la problemele fermierilor confruntați cu limitările impuse de agenda verde, a promovat carnea artificială, investind masiv în terenuri agricole, îngrășăminte și alte alimente artificiale. Perspectiva unei perioade de foamete va fi, în următorii ani, benefică pentru investițiile lui, consideră unii analişti. Noi industrii vor extrage profit pe seama unei nevoi fundamentale a omului: hrana. Echilibrul fin, rânduit de Dumnezeu prin post, menit să țină omul și natura în armonie, este încălcat flagrant prin consumerism. 

Puţin diferit

Este știut că înfrânarea și comportamentul rațional al copiilor sunt greu de însușit în familiile în care nu se stabilesc limite și reguli. În afara impactului pozitiv asupra greutății corporale, postul, care de veacuri a fost ținut cu sfințenie pentru că domolea pornirile și constru­ia stăpânirea de sine, este astăzi aproape golit de conținut, fie pentru că este complet ignorat, fie pentru că este tratat ca o formă de dietă/terapie. Este un anume duh care, față de predania Bisericii privind viața practică și înfrânarea cu dreaptă socoteală de la toate plăcerile lu­mești, deviază lucrurile către extreme, spre paguba trupească și sufletească a oamenilor. Soluția lui Bill Gates de a produce carne artificială pe considerentul că oamenii nu vor să renunțe la acest aliment și vacile contribuie la încălzirea globală este una dintre extreme. El nu face decât să extragă bani din patimile oamenilor, oferind înlocuitori pentru plăcerea de a mânca. „Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin”, după cuvântul Sfântului Ierarh Luca al Crimeei, care arată că „lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi, în acelaşi timp, cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi”.

În extrema cealaltă, internetul abundă de reclame pentru postul intermitent, cu argumente pro și contra. Dar față de practica Bisericii, cu ajunarea până la o anumită oră, după putere, sunt diferențe esen­țiale, la fel ca în cazul regimului vegan, privind scopul duhovnicesc și tipul de hrană consumată de cre­dincioși după mai multe ore de post. Cineva, de veacuri, imită și stâlcește buna rânduială a lui Dumnezeu. Este emblematic faptul că o biserică din Londra a fost transformată în restaurant, e clar cui se închină lumea. Și vedem două consecințe ale încălcării postului: moralitatea slabă a conducătorilor și apariția unor noi și noi forme de dependență, ca pașaport pentru depresie și ratare. Cursurile de formare în domeniul adicțiilor, precum este cel organizat de Federația Filantropia a Patriarhiei Române, subliniază gravitatea problemei.

Împărat adevărat

Vedem că în jocurile copilăriei toți își doresc să fie eroi, cavaleri, conducători, domnițe, dar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „împărat adevărat, acela-i împărat care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere, într-adevăr, acela-i împărat”. Mă gândesc la alegerile din 2024, generale, prezidențiale, europarlamentare și mă întreb dacă vom găsi, după cuvântul sfântului, om „care-şi cârmuieşte toate poftele şi gândurile lui după legile lui Dumnezeu, (...) care-şi păstrează liberă mintea, care nu îngăduie să se înscăuneze în suflet tirania plăcerilor. Pe un om ca acesta aş dori mai degrabă să-l văd conducător de popoare, de oraşe, de oştiri, stăpânitor peste apă şi uscat. Un om care pune raţiunea mai presus de patimile sufleteşti va putea, condus de legile lui Dumnezeu, să stea cu uşurinţă şi în fruntea oamenilor, va putea să fie ca un tată pentru supuşii săi, conducând oraşele cu toată blândeţea. Cel care pare că îi conduce pe oameni, dar este rob mâniei, dragostei de putere şi plăcerilor, mai întâi de toate este vrednic de râs în fata supuşilor săi”.

Postul nu este o rânduială bisericească oarecare, ci ar trebui să fie o strategie națională. Dacă nu ne învățăm copiii să se înfrâneze atât de la bucate, cât și de la păcate, la maturitate nu vom avea din ce alege conducători buni, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Cum poate să conducă şi să îndrepte pe alţii prin legi când nu poate să se conducă pe sine însuşi?”

Cum rămâne

Să nu îi silim, căci constrângerea nu convinge, ci învinge, cunosc multe cazuri unde s-a exagerat cu strictețea și copiii au căzut în cealaltă extremă. Dimpotrivă, Ortodoxia este libertate, Biserica ne propune postul ca disciplină asumată, nu impusă. Mântuitorul „a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Pentru a-i convinge putem să le oferim atât argumente raționale, cât și experiențe formatoare. În acest sens, obișnuiam să le prezint elevilor Experimentul Marshmallow, în care unor copii li se oferea o gustare ademenitoare și apoi li se cerea să își controleze dorința de a o mânca imediat pentru a obține o a doua gustare. Unii cedau din prima, alții după un interval de așteptare, iar alții rezistau până la sfârșit. Concluzia studiului, după observarea participanților pe parcursul anilor, a fost că cei care s-au putut abține s-au realizat cel mai bine în viață. Desigur, sunt și alți factori pe care experimentul nu i-a luat în calcul, privind mediul și situația economică a copiilor, dar elevii plecau cu ideea că înfrânarea este cheia stăpânirii de sine prin care își pot atinge țintele.

Deseori poate fi de folos o excursie în locuri unde copii de vârsta elevilor noștri trăiesc cu puțin, în așeză­minte de binefacere, postind după rânduiala locului. Îmi aduc aminte de o clasă la care am fost dirigintă. În urma unei asemenea excursii la Așezământul social „Sfinții Mihail și Gavriil” din Slobozia, elevii și-au schimbat raportarea la hrană. Pe biletele de feedback unii dintre ei au scris că nu vor mai arunca niciodată mâncare și mulți au ținut post din dragoste și solidaritate față de cei de acolo. Elevii au înțeles că, dacă postesc după puterile lor, vor fi partea tare a Bisericii, care se străduiește la unison cu restul nevoitorilor. Și au făcut acest lucru cu dragoste, nu cu împotrivire, pentru a nu da loc celui rău, după cuvântul părintelui Dionisie Ignat: „Dumnezeu dragoste este. Orice ai face, dacă n-ai dragoste şi ai urâciune, de-acuma eşti de partea ispititorului”.

Universul fiecărui om este configurat de Dumnezeu cu persoane anume spre mântuire. Să îi ajutăm pe elevi să-i descopere pe cei care L-au întâlnit aievea pe Hristos, care Îl mărturisesc pe Domnul în fiecare gest, cuvânt și faptă a lor pentru a se aprinde de la ei cu râvna cea bună. Mă gândesc la Sfântul Apostol Petru. Căderi sunt peste tot, dar parafrazând cuvintele Domnului la reașe­zarea lui în treapta apostoliei, Domnul ne întreabă pe fiecare: Mă iubești tu pe Mine mai mult decât pe tine însuți, cu poftele și plăcerile tale? Post înseamnă să poți răspunde: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!”