Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Filmul românesc, brand de ţară
Directorul Institutului Cultural Român (ICR) din New York, Corina Şuteu, care este şi membru în juriul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, a spus, într-o conferinţă de presă, că filmul românesc trebuie folosit ca brand pentru România, pentru a promova ţara în străinătate. Corina Şuteu a spus că ICR din New York, pe care îl conduce, a proiectat mai multe serii de filme româneşti în SUA şi că toate au avut succes. Festivalul Internaţional de Film Transilvania se desfăşoară în perioada 29 mai-7 iunie, la Cluj-Napoca.
„La proiecţia filmelor «4, 3, 2» şi «Moartea domnului Lăzărescu», publicul american a reacţionat la scene universale ale filmului, deşi sălile din România amestecă un public cu persoane care au trăit acest film şi au reacţii personale. La fel a fost cu cei din diasporă. O diferenţă de receptare a fost că românii făceau comentarii şi americanii puneau întrebări. La «Moartea domnului Lăzărescu», reacţia a fost mai omogenă. Toată lumea a mai reacţionat şi la caracterul filosofic al filmului. Problema este că în România nu există săli de cinema destule şi trist este că, după succesul enorm al filmului românesc, publicul din ţară nu a văzut filmele care au circulat mult în străinătate. Folosite ca brand de ţară, cu o politică inteligentă în cinema, filmele ar duce la o promovare importantă a României. Asta e cunoscut de toată lumea, numai de responsabilii de politici culturale nu“, a spus Şuteu, conform Mediafax. Şuteu a afirmat, de asemenea, că filmul „Poliţist, adjectiv“ al lui Corneliu Porumboiu, aflat în competiţia Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), va fi luat serios în considerare de juriu. „În modul în care mi-am construit cariera, sunt prezentă în multe sectoare artistice, dintr-un anumit punct de vedere am privit şi privesc filmele şi ţinând de criterii din alte domenii artistice. «Poliţist, adjective» o să îl iau serios în considerare, dar nu am văzut decât jumătate dintre filmele din competiţie“, a precizat Şuteu. Un alt membru al juriului, regizorul Szabolcs Hajdu, a declarat, în aceeaşi conferinţă de presă, că îi plac „filmele care au în spate lucruri adevărate“, conform Mediafax. „Îmi plac filmele adevărate, făcute din plăcere şi care au în spate lucruri adevărate. Nu cred că ceea ce se întâmplă cu filmul în Europa de Est este un miracol. Noi suntem prima generaţie de după schimbare. În ’89 am avut 18 ani; toţi care au intrat la şcoala de film au terminat o universitate, deci am început să avem universitate de film în ’95, ce durează cinci ani, şi în 2000 am ieşit cu primele filme. De atunci au trecut zece ani şi aceste filme şi aceşti regizori au început să se maturizeze şi suntem la al treilea sau al patrulea film, şi succesul provine din cei 18 ani. Aici, în România, există actori foarte mari, un mediu bun pentru poveşti, şi trebuie să apăr şi filmul maghiar, care, după cel românesc, este cel mai de succes“, a spus Szabolcs Hajdu. Poveşti simple spuse bine Producătorul de film american Jim Stark, membru în juriul TIFF, afirmă că succesul producţiilor româneşti din ultima perioadă se datorează simplităţii poveştilor, care sunt spuse prin intermediul „unei imagini bune şi al unui joc actoricesc foarte bun“, conform Mediafax. „Cred că succesul recent al cinematografiei româneşti se datorează faptului că regizorii par să aibă poveşti simple, nu încearcă să fie polemici, exagerat de dramatici sau exagerat de suprarealişti, ci poveşti zilnice, lucruri naturale, de zi cu zi, care se pot întâmpla oricui. Le spun cu simplitate, cu imagine bună şi cu joc actoricesc foarte bun. Acestea sunt filmele care îmi plac“, a declarat Stark.