Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
„Hoţia la români“, volum lansat la Clubul Ţăranului Român
În atmosfera boemă de la Clubul Ţăranului, din incinta Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, jurnalistul Marius Ghilezan a îndemnat publicul prezent la lansarea volumului „Hoţia la români“, la sondarea propriei conştiinţe şi la rezidirea lui „Nu“ în porunca a opta din Decalog, „Să nu furi“. La evenimentul care a avut loc marţi, 6 mai, au participat numeroşi critici literari, jurnalişti şi cititori.
Publicistul Cornel Nistorescu, care a redactat şi prefaţa cărţii, a apreciat că „la o primă lectură, volumul, apărut la Editura Corint, este o abordare jurnalistică şi metodică a unui fenomen şi a unei probleme româneşti, evidenţiată cu mare bun simţ şi cu o ironie de bună calitate. La o lectură mai profundă, cele 150 de pagini reprezintă o invitaţie la restaurarea cinstei, a bunei inţelegeri dintre oameni şi la recâştigarea graţiei divine“. Volumul „Hoţia la români“ s-a născut, după cum mărturiseşte însuşi autorul, „dintr-o revoltă internă mai veche, a unui om mereu păgubit, care vrea să scape pe această cale de un stigmat, de o etichetă atribuită în mod nedrept, căruia nu-i convine să fie perceput in Occident asemenea altor conaţionali care fură“. Din rândurile volumului răzbate nota satirică, de multe ori tragi-comică, cu ajutorul căreia jurnalistul a creionat feţele hoţiei. Sunt amintiţi Vlad Ţepeş ca simbol al eradicării hoţiei, haiducul care fură din avuţia bogaţilor pentru îndestularea celor săraci, cei doi ciobani din balada Mioriţa. Autorul şi-a încheiat lucrarea într-un mod optimist dar şi utopic: „Această carte nu-şi va mai avea valabilitatea, atunci când o Românie normală va fi cea în care vei putea merge singur pe străzi, în care cinstea nu va fi un eufemism, în care nu va mai trebui să închizi maşina, în care vei putea să laşi uşa deschisă, în care nimeni nu-ţi va mai cere foloase necuvenite şi vei da din bonton bacşiş pentru serviciile adăugate. Fie-va ziua aceea, aproape?“. (Elena TĂBUŞ)