Expoziţia „Noduri italiene. Cravata - evoluţie, limbaj şi stil“ a fost deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti. Organizată cu ocazia împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice italo-române, expoziţia prezintă 150 de cravate, 10 costume bărbăteşti din diferite epoci şi o bogată documentaţie explicativă ce ilustrează evoluţia cravatei în cadrul modelor vestimentare, de la eşarfa înnodată din secolul al XVII-lea şi până în zilele noastre. Termenul „cravată“ derivă din franţuzescul „cravate“, adaptare a cuvântului croat „hrvat“. Începând cu secolul al XVII-lea, când ofiţerii regimentului de cavalerie croată ajunşi la Paris, în timpul Războiului de 30 de ani, au introdus acest accesoriu în Franţa, şi până în zilele noastre, cravata a suferit o serie de modificări, devenind simbolul absolut al eleganţei masculine. Expoziţia ilustrează nu numai evoluţia istorică a cravatei, ci şi evoluţia stilistică a acestui accesoriu. Piesele expuse sunt reprezentative pentru a demonstra varietatea de ţesături, modele, culori şi imprimeuri existente, precum şi varietatea tehnicilor de producţie a cravatelor, evidenţiindu-se trei mari stiluri: cel englezesc, cel franţuzesc şi cel italian. Fie că este de tip papillon, cache-col, şapte pliseuri, plastron sau jabou, cel mai important atribut al cravatei este să fie bine înnodată.
.jpg)
