Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Istoricul Răzvan Theodorescu a făcut apel la elaborarea unei „adevărate istorii a comunismului“
Istoricul Răzvan Theodorescu a făcut, luni, în Aula Academiei Române, un apel la elaborarea unei „adevărate istorii a comunismului“, care ar trebui să ţină seama de „nuanţele şi efectele colaterale asupra indivizilor şi comunităţilor“. „Dorim cu toţii o adevărată istorie a comunismului, care nu a fost nicidecum o paranteză în istoria noastră“, a spus acad. Răzvan Theodorescu, în deschiderea conferinţei „România la sfârşitul anilor â50 în context naţional şi internaţional“, organizată de Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, în colaborare cu Academia Română. El a adăugat că „acestă istorie este mult mai sinuoasă, mult mai nuanţată şi mai plină de efecte colaterale asupra indivizilor şi a colectivităţilor decât credem astăzi, când nu cunoaştem adevăratul context în toate meandrele sale“. Reputatul istoric a rememorat contextul exmatriculării sale din Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, în anul 1955, în urma unor acuzaţii de „împăciuitorism, antisovietism, apartenenţă la un grup spiritualist, elitism“. La o jumătate de secol de la cele întâmplate atunci, Răzvan Theodorescu a elogiat, în ceea ce a numit „o mărturie“ asupra istoriei anilor â50, comportamentul demn al unor străluciţi dascăli ai săi, precum profesorii Andrei Oţetea ori Constantin Daicoviciu. O trecere în revistă a contextului internaţional de la sfârşitul anilor â50 a fost făcută de acad. Florin Constantiniu. În opinia istoricului, „represiunile, excluderile din PMR, arestările, care au caracterizat cea de-a doua glaciaţiune“ manifestată în anii â50 în România, ca şi retragerea trupelor sovietice din ţara noastră au „cauze externe, fiind o consecinţă a politicii Kremlinului“. Constantiniu consideră că represiunile din societatea românească nu reprezintă altceva decât „o modalitate prin care liderii comunişti autohtoni doreau să-şi manifeste loialitatea faţă de Moscova“. Conferinţa „România la sfârşitul anilor â50 în context naţional şi internaţional“ a continuat, ieri, pe secţiuni, la sediul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, printre temele propuse dezbaterii figurând persecuţiile asupra studenţimii române în anii 1958-1959, campania de colectivizare, represiunea asupra intelectualilor, rezistenţa anticomunistă din zona Vrancea.
