Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Locul luptei de la Mărăşeşti ar putea deveni patrimoniu UNESCO
Departamentul Meuse din Franţa, cu sprijinul Italiei şi al României, vrea să propună includerea în patrimoniul mondial UNESCO a câmpurilor de bătălie europene, din perioada Primului Război Mondial, Mărăşeşti (România), Verdun (Franţa) şi Isonzo (Italia). Informaţia a fost făcută publică de preşedintele Consiliului general al departamentului Meuse, Christian Namy, conform Mediafax.
„Iniţiativa este legitimă, pentru că bătălia de la Verdun (Meuse) este simbolul Primului Război Mondial“, a adăugat Lamy, prezentând la Héricourt-sous-les-Côtes (Meuse) ceremoniile care vor marca, în septembrie, a 90-a aniversare a ofensivei franco-americane în departamentul francez şi care a condus la Armistiţiul din 11 noiembrie 1918. Luptele de la Isonzo (Italia) şi Mărăşeşti (România) au fost calificate „Verdun italian“ şi, respectiv, „Verdun românesc“, potrivit unui comunicat al Consiliului general. Bătălia de la Mărăşeşti, unde, din 6 până pe 19 august 1917, armata română, secondată de unităţi ruse, s-a luptat cu armata germană, a avut ca rezultat 117.000 de morţi, răniţi şi prizonieri. Clasarea se face pe baza a cel puţin două din cele zece criterii ale UNESCO, printre care se numără prezentarea unei mărturii unice, sau cel puţin excepţionale, despre o tradiţie culturală sau civilizaţie vie, ca exemple reprezentative ale epocilor istoriei Pământului.
