Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Matei Vişniec este interesat de teatrul românesc
Dramaturgul Matei Vişniec a declarat luni, la deschiderea Galei absolvenţilor secţiei de Teatru din Cluj, că teatrul din România rămâne interesant şi că vine anual din Franţa pentru a vedea spectacole româneşti, conform Mediafax. Matei Vişniec a spus că teatrul românesc este foarte interesant şi că nicăieri în lume nu a văzut atâta pasiune depusă în acest domeniu. „Sunt un scriitor care s-a lipit de acest gen literar, teatrul. Nu m-am amestecat în nici o montare, dar această atitudine mi-a fost răsplătită. Am început cu poezie, am crezut în ea ca în religie, că poate să ne salveze de comunism, credeam ca într-o a doua limbă, în care ne puteam bate joc de putere, puteam ocoli cenzura. Metafora ajungea la public, apoi am început să scriu teatru. Voiam să aduc un elogiu actorilor români pe care îi port în suflet, i-am luat cu mine când am plecat, în â87, la Paris. Teatrul românesc rămâne interesant, pelerinajul în România îl fac de două-trei ori pe an, pentru că se face aici un teatru extraordinar“, a spus Vişniec.
„Şcoala de teatru este foarte puternică, îmi place să văd aici scenografie. În Franţa nu există şcoală de scenografie şi actorii şi cei de la lumini cred că pot face scenografie, am rămas uluit că nu există în Franţa şcoală de regie. Toate aceste motive mă fac să nu mă rup de teatrul românesc, de limba română“, a adăugat Vişniec. Potrivit acestuia, o piesă devine importantă în momentul în care este repusă în scenă.
