„Modelul instituţional universitar românesc s-a întemeiat pe modelul instituţional al Bisericii“

▲ Prof. dr. Dumitru Oprea, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, consideră că între pilonii de susţinere ai unei instituţii academice se numără şi facultăţile de Teologie ▲ Despre relaţia dintre Biserică şi Universitate citiţi într-un interviu realizat cu rectorul Dumitru Oprea ▲

Sunteţi rectorul primei Universităţi din România în care, prin devotamentul dumneavoastră constant, se păstrează şi se cultivă o conştiinţă istorică fidelă şi responsabilă faţă de valorile perene ale sufletului românesc. Am dori să ne spuneţi care este modelul instituţional care v-a inspirat cel mai mult în edificarea şi promovarea unei asemenea strategii universitare?

Mai întâi aş dori să precizez că un model instituţional inspirator pentru alte proiecte instituţionale nu poate fi copiat într-un mod formal, ci trebuie asumat şi cultivat personal şi existenţial de cei care reprezintă o instituţie. Referitor la întrebarea dumneavoastră, pot spune că primul model inspirator pentru mine a fost cel creat de ctitorii şi întemeietorii universităţii. Ei au înţeles atunci că pilonii de susţinere ai unei instituţii academice, în care se învaţă arta de a deveni OM, sunt reprezentaţi de facultăţile de Teologie, Drept şi Filosofie, la care s-au adăugat, ulterior, Literele şi facultăţile de Ştiinţe. Acest model instituţional dorim să-l reconstituim astăzi, în noul context european. Şi, întrucât dumneavoastră vă desfăşuraţi activitatea într-o instituţie a Bisericii, aş vrea să subliniez că, de fapt, modelul instituţional universitar românesc, dar şi european, s-a întemeiat pe modelul instituţional al Bisericii.

Cred că v-aţi convins de acest lucru după revoluţia din decembrie 1989, deoarece înainte de această dată o asemenea viziune instituţională era imposibil de prezentat în spaţiul public...

Am avut dintotdeauna sentimentul că doar o asemenea viziune integratoare poate fi credibilă şi rodnică într-o comunitate locală, deschisă spre valorile universale. Evident că acest sentiment a devenit certitudine după 1989, când Facultatea de Teologie s-a întors acasă, în Universitate, prin decizia IPS Mitropolit Daniel, care a devenit, astfel, ctitorul noii facultăţi de teologie, dar şi inspiratorul unei noi viziuni academice şi unei noi conştiinţe istorice în spaţiul universitar ieşean. De la IPS Mitropolit Daniel am învăţat că istoria nu este o succesiune de evenimente impersonale, a căror finalitate este neantul. Centrul unificator al întregii istorii este Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Prin El se edifică şi conştiinţa noastră istorică şi întru El libertatea, egalitatea şi fraternitatea umană pot deveni realităţi concrete în existenţa umană.

Ce roade a avut prezenţa în universitate a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel, în calitate de profesor?

Prin prezenţa în spaţiul universitar a Mitropolitului Daniel, dialogul şi cooperarea la nivel instituţional, între Biserică şi Universitate, au devenit un izvor de inspiraţie, de încredere şi speranţă. Aceeaşi convingere cred că o are întreaga comunitate academică ieşeană.