Muzică populară autentică la Institutul Cultural Român

Vioara, cobza şi acordeonul muzicanţilor din Greceşti, de pe Valea Raznicului, au răsunat în sala de spectacole a Institutului Cultural Român (ICR), la sfârşitul săptămânii trecute. Muzicanţii au fost invitaţi în cadrul programului „Ultimii rapsozi“, iniţiat de Grigore Leşe la ICR, unde, timp de aproximativ o oră şi jumătate, au horit şi au doinit în faţa celor aproximativ 100 de spectatori.

„Am invitat muzicanţii-lăutari din Greceşti, pentru că eu cred că muzica din vatra satului trebuie promovată. (...) Oamenii aceştia aduc aici o muzică adevărată, o muzică care nu poate fi învăţată la Conservator, pentru că este o muzică cu care te naşti“, a spus cunoscutul rapsod Grigore Leşe.

Concertul a fost deschis cu două piese interpretate de mătuşa Maria, despre care Grigore Leşe a spus că este cea mai bună voce a României. „A fi o bună cântăreaţă înseamnă a fi bogată sufleteşte. Dacă te-ai născut să horeşti, horeşti, dacă nu, nu“, a susţinut Leşe, conform Agerpres. Mătuşa a încântat publicul cu două piese foarte cunoscute din folclorul românesc - „Pădure, dragă pădure“ şi „Cântecul miresei“.

Cei şase muzicanţi, Ion Creţeanu (voce), Mihai Fonea (vioară), Marian Ilie (bas), Maria Ilie (voce), Vasile Nica (cobză) şi Adrian Lăpădăţescu (acordeon) au reuşit pe parcursul spectacolului să destindă atmosfera şi să scoată, în repetate rânduri, publicul la dans. Despre satul în care locuiesc aceştia au spus că este împărţit în cătune care se află la 3-4 km unul de celălalt. „Viaţa din ziua de azi este mult mai grea“, au susţinut ei.

Aşezate într-un peisaj de o rară frumuseţe, la poalele dealului Morilor, înconjurate de păduri, satele Bărboi, Greceşti şi Buzu erau, altădată, celebre în toată Oltenia datorită tarafului condus de Niţu Voinescu.

Satele de moşneni şi clăcaşi situate la graniţele judeţelor Gorj, Dolj şi Mehedinţi au dezvoltat o muzică vocal-instrumentală cântată, iniţial, la curţile boiereşti şi, ulterior, şi la nunţile şi petrecerile din zonă.

Premisa proiectului „Ultimii Rapsozi“, din perspectiva iniţiatorilor săi, este nevoia unei schimbări radicale în percepţia şi receptarea actului folcloric tradiţional. Proiectul promovează adevăraţii depozitari ai culturii tradiţionale, cei care perpetuează identitatea spirituală a comunităţilor cărora le aparţin - româneşti sau ale minorităţilor naţionale din România.

Potrivit etnomuzicologilor, muzica tradiţională se transmite din generaţie în generaţie, precum limba maternă. Această muzică tinde, astăzi, să fie confundată însă cu muzica populară, un produs predispus înnoirii şi golit de mesajele transmise pe plan ceremonial, orientat spre o finalitate comercială.

„Ultimii rapsozi“, program lunar al ICR, oferă publicului citadin posibilitatea de a se familiariza cu folclorul autentic. Un deziderat urmărit prin acest program este conştientizarea faptului că arta tradiţională formează un patrimoniu care trebuie respectat şi păstrat.

În seria de întâlniri de la ICR, până în prezent, s-au făcut auzite ţambalul lui Zaim Petru din Câmpulung Moldovenesc, polifoniile aromânilor fărşeroţi din Cogealac, horea în grumaz a lui Gherasim Cârtiţă din Ţara Lăpuşului şi banda gorjeană a lui Nea Alită Piţigoi. În luna septembrie, se va face auzită muzica lipovenilor nekrasoviţi din Sarichioi, judeţul Tulcea, în luna octombrie se vor auzi „Hori şi zâcăli“ cu Nicolae Piţiş din Ţara Lăpuşului, în noiembrie sunt programate „Muzici de ritual“ din Poiana Răchiţelii, judeţul Hunedoara, iar în luna decembrie vor veni colindători din Râşca, judeţul Suceava.