O învăţătoare din Ardeal şi-a dedicat viaţa costumelor populare

▲ O remarcabilă colecţie de costume populare, adunate de-a lungul unei întregi vieţi, cu mari sacrificii şi multă trudă, în anii â60 şi â70, de învăţătoarea Maria Panea din comuna Măgău, poate fi admirată de public la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj ▲

Coordonatoarea echipei care a realizat proiectul expoziţional, muzeografa Mihaela Mureşan, a evidenţiat, la vernisaj, importanţa cu totul deosebită pe care această colecţie o reprezintă pentru specialişti, dar şi pentru cei ce preţuiesc, în adevăratul sens al cuvântului, arta tradiţională românească. În portretul făcut destoinicei învăţătoare, muzeografa Mihaela Mureşan a insistat asupra caracterului deosebit al acesteia. Maria Panea a muncit enorm, de multe ori peste puterile ei, dar cu toate acestea, a trăit extrem de modest, într-o căsuţă mică şi cu pământ pe jos, în frig, hrănindu-se, de obicei, cu pâine şi apă, pentru că puţinii bani pe care îi câştiga îi cheltuia pentru a achiziţiona de la oamenii din sat diverse obiecte tradiţionale sau piese vestimentare.

De multe ori luată în derâdere de săteni pentru pasiunea sa, învăţătoarea Maria Panea a fost înţeleasă şi apreciată de puţină lume, în trecut ca şi acum. S-a stins din viaţă în 1977, la doar 58 de ani, fiind înmormântată cu o simplă cămaşă pe ea şi „învelită în giulgiul defuncţilor“, potrivit spuselor preotului Braica. Colecţia „Maria Panea“, donată Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET) în 1975 de chiar inimoasa învăţătoare, cuprinde peste 1.500 de obiecte din diverse domenii, ce reflectă cultura materială şi spirituală a locuitorilor din Mărgău. Bună cunoscătoare a specificului local, Maria Panea a colecţionat piese de port popular, textile, piese de lemn, ceramică, pictură pe sticlă şi pe lemn. Costumele populare reprezintă cea mai însemnată şi spectaculoasă parte a colecţiei. Învăţătoarea a adunat, de asemenea, sute de fragmente de diverse cusături şi ţesături doar pentru modele decorative de o rară frumuseţe. Colecţia este fără egal, prin bogăţie şi varietate. Unele piese sunt datate, prin umare, deosebit de valoroase.

Expoziţia de la MET prezintă doar două aspecte ale acestei colecţii - portul popular şi ţesăturile de interior -, a precizat muzeografa Mihaela Mureşan. Costumul popular de Mărgău ocupă, aşa precum era firesc, un loc de cinste. Costumul femeiesc prezentat în expoziţie trebuie analizat în cadrul unei mari arii culturale, unde au existat condiţii similare de viaţă şi o istorie comună. Este ştiut faptul că, până în secolul al XIX-lea, costumul popular transilvănean a fost unitar pe arii geografice întinse, iar apoi a început să se diferenţieze, ca urmare a schimbării resurselor de trai a locuitorilor şi a dezvoltării meşteşugurilor artistice. Portul popular transilvănean se încadrează în tipologia costumului cu „catrinţe perechi“. Ansamblul vestimentar compus din cămaşă cu ciupag şi catrinţă a fost, timp de mai multe secole, reprezentativ pentru portul popular din Transilvania. Ciupagul este un element decorativ de forma unui trapez, cu latura mică amplasată imediat sub gulerul cămăşii. Dimensiunea ciupagului era diferită de la o zonă la alta, cele mai mari fiind cele din Munţii Apuseni şi din Depresiunea Huedin-Călăţele, conform Agerpres. În costumul bărbătesc, piesa de bază era cămaşa. Pantalonii de vară, numiţi gaci, au aspectul unei fuste plisate; erau ornamentaţi cu cusături mărunte. În anotimpul rece s-au purtat cioareci, din ţesătură de lână albă, strânşi pe picior. Chimirul - cureaua lată în care bărbaţii îşi păstrau pipa, tutunul, cremenea, amnarul şi banii - era purtat mai mult de bătrâni. În timpul verii, bărbaţii purtau pe cap un clop negru, iar iarna, căciulă de miel. Încălţămintea tradiţională purtată de bărbaţi erau opincile confecţionate din piele de vită.