Un document din prima jumătate a secolului al XVII-lea, semnat de voievodul Matei Basarab, ce ar putea oferi informaţii inedite despre Ţara Românească, a fost cercetat recent de specialiştii Arhivelor Naţionale din Alba. Documentul, o „poruncă domnească“, scris în slavonă, a fost donat în 1975 de Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia Direcţiei Judeţene Alba a Arhivelor Naţionale, unde se pare că a rămas necercetat până acum din lipsă de specialişti. Directorul Direcţiei Judeţene Alba a Arhivelor Naţionale, Dana Zecheru, a spus că pe actul din 21 mai 1634, care întărea un contract de vânzare-cumpărare, au fost făcute în jurul anului 1800 completări cu litere chirilice. Documentul emis la Bucureşti cuprinde date despre situaţia economică din prima jumătate a secolului al XVII-lea şi despre curtea domnească, boierii vremii şi diverse localităţi. „Porunca domnească“ este scrisă pe pergament, are sigilul timbrat şi cusut, acoperit cu foiţă, conform Agerpres.
A lăsat Dumnezeu pe pământ ca anumite profesii să aparțină mai cu seamă femeilor, mă refer la cele privitoare la educație și domeniul sanitar. De ce? Pentru că aici este nevoie de empatie, de apropiere mai delicată și atentă față de cei cu care lucrezi, copii sau bolnavi. Medicul stomatolog Irina Șerban ne vorbește în interviul de mai jos despre modul în care a ales această profesie, despre empatia necesară pentru a obține maximul de eficiență în vindecarea pacienților.
Corurile şi ansamblurile Programului Naţional Cantus Mundi sărbătoresc, sâmbătă, 28 martie 2026, zece ani de la prima participare în cadrul demersului internaţional dedicat planetei, „Ora Pământului”. La
ICDL România, organizaţia care gestionează în ţara noastră certificarea internaţională de competențe digitale, a lansat GhidAIEDU.ro, un ghid practic şi gratuit destinat şcolilor din România pentru
Cea de-a 15-a ediţie a PoliFEST continuă astăzi, 27 martie, cu a doua zi de evenimente dedicate elevilor, studenţilor, profesorilor, cercetătorilor şi reprezentanţilor mediului economic. Politehnica Bucureşti
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Fraților, Hristos, venind Arhiereu al bunătăților celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta. El a intrat o dată pentru totdeauna în
Sfântul Marcu s-a născut în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), care a oprit persecuţiile împotriva creştinilor, dând deplină libertate Bisericii lui Hristos în anul 313.
Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al XXV-lea, 144, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 304-305 „Sunt însă unii care se smeresc încă și mai mult pentru aceste daruri de la Dumnezeu,
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
Am arătat adesea că bună parte dintre membrii Rugului Aprins erau pasionați de aprofundarea tradiției românești, iar aceasta s-a manifestat în literatură, arhitectură, muzică, antropologie ș.a. Iată mai jos
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
Aproape în toate comunitățile parohiale urbane ori rurale există anumite persoane „fără de care nu se poate”. Se remarcă prin generozitate, atașament constant, fidelitate și disponibilitate în lucrarea lor
Tăcerea arată măreția, puterea și iubirea lui Dumnezeu, Care mereu ne iubește și lucrează în tăcere, spre binele nostru. El până acum lucrează, zice Mântuitorul (Ioan 5, 17), vindecă, mângâie, alină și tămăduiește rănile păcatelor și orgoliilor noastre, ascunzându-Se tainic în lucrările Sale, izvorâte din iubire, lucrare cu putere, învăluite în smerenie, delicatețe și multă gingășie.
