Radu Beligan: „După mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea“

Actorul Radu Beligan le-a făcut bucureştenilor confesiuni despre viaţă şi artă, într-un spectacol prezentat la Sala Mică a Palatului, în cadrul primei ediţii a Festivalului Artelor Bucureşti, eveniment ce se desfăşoară în perioada 2-9 noiembrie. „S-au împlinit 70 de ani de când stau fără întrerupere pe scenă, 70 de ani care înseamnă jumătate din istoria teatrului românesc“, a mărturisit actorul.

Subliniind că un artist nu poate să convingă pe toată lumea şi că valoarea în artă se dovedeşte cu multă trudă, Radu Beligan a spus că marea lui izbândă este că şi-a păstrat până azi „starea de elev“. „Peste o lună împlinesc 90 de ani şi mă pregătesc să învăţ un rol“, a precizat marele actor. Într-un decor simplu şi elegant, cu elemente de mobilier ce amintesc de eleganţa aristocratică a începutului de secol XX, dar conectat la realitatea imediată prin prezenţa unui ecran pentru proiecţii, Radu Beligan a făcut mărturisiri despre arta actorului, despre viaţa sa şi oamenii care i-au influenţat destinul artistic, conform Agerpres.

„Arta actorului se învaţă prin osmoză, iar viaţa mea s-a intersectat cu personalităţi unice din teatru“, a spus actorul, amintind de personalităţi ale scenei româneşti precum Lucia Sturdza Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, Sică Alexandrescu, George Vraca, Ion Iancovescu, Alexandru Giugaru, dar şi de dramaturgii Eugene Ionesco, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian.

Radu Beligan a spus că fără marea actriţă şi pedagog de artă teatrală Lucia Sturdza Bulandra nu ar fi pătruns în teatru, în timp ce Victor Ion Popa a fost cel care l-a remodelat şi i-a descoperit „vocaţia comică“.

Pe parcursul confesiunilor, au fost proiectate fotografii cu marile personalităţi ale teatrului românesc elogiate de Beligan, dar şi imagini care-l surprindeau pe actor în câteva piese de teatru sau producţii cinematografice. Spectatorii au avut parte şi de înregistrarea audio a poemului „Scrisoarea a III-a“ de Mihai Eminescu, în interpretarea lui George Vraca, despre care Beligan a spus că avea o „aristocraţie a interpretării“.

„Din păcate, arta scenică nu se înregistrează decât pe pupilă şi pe timpan“, a afirmat artistul, menţionând că nu aplauzele primite măsoară calitatea unei interpretări, ci momentele de tăcere. Pentru el, o astfel de „clipă de graţie“ i-a fost oferită când a jucat „Revizorul“ la Moscova, conform Agerpres.

„Anul acesta am fost răsfăţat de soartă, am primit patru premii de excelenţă şi toate pentru cel mai longeviv. A îmbătrâni este contrariul a ceea ce se crede în mod curent (...). A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Într-un anume sens, eşti mai bătrân când eşti tânăr şi eşti mai tânăr când eşti bătrân (...). Cred că sunt un om a cărui viaţă a fost destinată să aducă un zâmbet şi puţină căldură în rândul contemporanilor şi sper c-am reuşit. După mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi“, a mai spus actorul, care poate fi văzut şi în stagiunea 2008-2009 a Teatrului Naţional Bucureşti, în spectacolele „Take, Ianke şi Cadâr“ şi „Egoistul“.

La finalul spectacolului, Radu Beligan le-a declarat iubirea sa spectatorilor, cei care, după cum a mărturisit, l-au făcut ceea ce este astăzi. „Am călătorit frumos împreună. Dacă viaţa e o călătorie, iar călătoria e scurtă, să încercăm s-o facem la clasa I“, astfel a încheiat seara Radu Beligan.