Reformele în învăţământ trebuie să fie făcute în regim de urgenţă şi cu măsuri constructive

▲ Propunerile făcute în raportul Comisiei prezidenţiale de educaţie şi cercetare se regăsesc şi în pachetul legislativ al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

▲ „Statul va asigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare până la sfârşitul liceului. Accesul în învăţământul liceal e garantat pentru toţi cei care doresc. Învăţământul obligatoriu se păstrează la 10 ani - clasa pregătitoare (un an) + învăţământ primar (patru ani) + învăţământ gimnazial (cinci ani) şi se organizează în acelaşi tip de unitate de învăţământ. Şcolarizarea obligatorie se încheie la 16 ani, vârstă la care tinerii pot intra pe piaţa muncii“, reprezintă o parte din propunerile Comisiei prezidenţiale care se regăsesc şi în propunerile legislative ▲ „A nu acţiona în regim de urgenţă şi cu măsuri constructive de anvergură înseamnă a ne condamna la rămâneri în urmă din ce în ce mai greu recuperabile“, atrag atenţia experţii care au redactat raportul ▲

Comisia prezindenţială condusă de Mircea Miclea a dat publicităţii un raport referitor la starea învăţământului românesc, raport pe baza căruia a fost organizată o dezbatere la Palatul Cotroceni. Documentul atrage atenţia că menţinerea actualului sistem de învăţământ din România pune în pericol competitivitatea şi prosperitatea ţării, iar sistemul de învăţământ are patru mari probleme: ineficienţa, este nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate. Dezbaterea raportului se suprapune cu pregătirea, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT), a pachetului legislativ al învăţământului care va fi discutat în Parlament în luna septembrie.

Alături de pachetul legislativ care conţine legea învăţământului preuniversitar, legea învăţământului universitar şi legea personalului din învăţământ care este intens dezbătut în acestă perioadă, un alt document este suspus dezbaterii. Este vorba despre raportul comisiei prezidenţiale care este complementar propunerilor legislative. Raportul face o diagnoză a stării învăţământului românesc, care a fost apoi dezbătut în medii academice. Raportul aminteşte de încercările de reformă din învăţământul românesc de după 1990: „Din 1990 până în prezent, orice început de reformă a fost suprimat de alt început de reformă a următorului ministru al educaţiei. Sistemul a acumulat tensiuni inutile care s-au repercutat profund negativ asupra elevilor şi părinţilor; însăşi ideea de reformă s-a compromis“. O parte dintre soluţiile oferite de raportul comisiei prezidenţiale se regăsesc în propunerile făcute de Ministerul Educaţiei în pachetul legislativ.

▲ Raportul Comisiei prezidenţiale

II. SOLUŢII

Soluţii există. Comisia prezintă, în această secţiune, acele soluţii specifice care, în urma analizelor noastre, s-au dovedit a fi cele mai viabile. Schimbările propuse sunt structurale, iar impactul lor se va face resimţit pe termen mediu şi lung.

În educaţie, schimbările structurale necesită timp şi angajamente care depăşesc orizontul unui ciclu electoral sau durata de viaţă a unui guvern. Dacă vrem cu adevărat o schimbare profundă, atunci este esenţială realizarea unui memorandum pentru un pact naţional pentru educaţie şi cercetare, un angajament al tuturor forţelor responsabile, din cadrul societăţii politice şi civile, care consideră că viitorul României, competitivitatea şi prosperitatea ei depind, într-o economie a cunoaşterii, mai mult decât oricând, de schimbarea structurală a sistemului de educaţie.

Din 1990 până în prezent, orice început de reformă a fost suprimat de alt început de reformă a următorului ministru al educaţiei. Sistemul a acumulat tensiuni inutile care s-au repercutat profund negativ asupra elevilor şi părinţilor; însăşi ideea de reformă s-a compromis. Trebuie să punem capăt acestor abordări partizane şi neproductive printr-un pact naţional pentru educaţie care, raliind toate forţele responsabile, să stabilească principalele măsuri de restructurare a sistemului educaţional şi agenda implementării lor, indiferent de cine se va afla la putere sau în opoziţie. Nu e nevoie de o repetare a retoricii de tipul „educaţia e o prioritate naţională“. Am ajuns în stadiul acţiunilor consecvente, concertate şi energice. A nu acţiona în regim de urgenţă şi cu măsuri constructive de anvergură înseamnă a ne condamna la rămâneri în urmă din ce în ce mai greu recuperabile.

II.1. Măsuri de restructurare a învăţământului preuniversitar

1. O nouă organizare a ciclurilor de învăţământ este necesară.

Situaţia actuală. Actuala structură are deficienţe majore:

a) desconsideră educaţia timpurie;

b) fragmentează învăţământul obligatoriu de 10 ani printr-un examen naţional inutil, după 8 ani, când, de fapt, acest examen trebuia să fie plasat la finele învăţământului obligatoriu şi să fie un examen de certificare, nu de selecţie;

c) propune o rută de profesionalizare (SAM) prea timpurie, neatractivă şi nejustificată de dinamica pieţei muncii, la care selecţia se face prin eşec, nu prin performanţe sau vocaţie;

d) nu e compatibilizată cu procesul Bologna, care s-a implementat în învăţământul superior din 2005, şi cu cadrul european al calificărilor (EQF), care stă la baza mobilităţii muncii în Uniunea Europeană.

Mai dramatic decât orice alt efect, actuala structură a determinat, în foarte mare măsură situarea României pe ultimul loc în Europa în privinţa participării la o formă de educaţie a tinerilor de 15-24 de ani. Doar 41,9% dintre aceşti tineri participă la o formă de învăţământ (faţă de 64,5% - Lituania, 63,4% - Polonia, 62,7% - Slovenia), ceea ce are consecinţe catastrofale asupra nivelului de pregătire a forţei de muncă.

În mod predominant, forţa noastră de muncă este calificată pentru ocupaţii rutiniere cu nivel scăzut de calificare, în decalaj faţă de solicitările unei economii bazate pe cunoaştere; prea mulţi români se vor confrunta cu riscul de a ocupa cele mai prost remunerate si cele mai nesolicitate ocupaţii. Pentru a ieşi din această stare, cu efecte dramatice pentru copiii noştri în viitorul apropiat, este nevoie de promovarea unei noi structuri a ciclurilor de studii din învăţământul preuniversitar.

Modalităţi de soluţionare.

Noua structură a sistemului de învăţământ, care compatibilizează nivelurile învăţământului preuniversitar cu cadrul european al calificărilor şi reorganizarea învăţământului superior conform procesului Bologna, este prezentată în tabelul 3.

Caracteristicile principale ale acestei structuri sunt următoarele:

1.1.2 Statul va asigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare, până la sfârşitul liceului. Accesul în învăţământul liceal e garantat pentru toţi cei care doresc, în condiţiile în care UE estimează că din 2010 doar 15% dintre noile ocupaţii vor solicita doar absolvirea unei forme de învăţământ obligatoriu.

1.1.3 Învăţământul obligatoriu se păstrează la 10 ani - clasa pregătitoare (1) ^ învăţământ primar (4) ^ învăţământ gimnazial (5) şi se organizează în acelaşi tip de unitate de învăţământ. Şcolarizarea obligatorie se încheie la 16 ani, vârstă la care tinerii pot intra pe piaţa muncii, conform legislaţiei în vigoare. Se desfiinţează şcoala de arte şi meserii şi se promovează trei tipuri de licee: teoretic, tehnologic şi vocaţional, iar statul îşi asumă, în strânsă cooperare cu familia, toate responsabilităţile în realizarea educaţiei timpurii.

1.1.4 La finalul ciclului primar şi al învăţământului obligatoriu, elevii vor fi evaluaţi la nivel naţional. Funcţia acestor evaluări este de a diagnostica eficienţa şi calitatea sistemului de învăţământ, nu de a face selecţia elevilor (nu vor exista admişi sau respinşi, ci un anumit punctaj care să semnifice măsura în care elevul a dobândit competenţele unui nivel de şcolarizare). Absolventul de învăţământ obligatoriu va primi o diplomă şi un supliment la diplomă care să specifice competenţele pe care le posedă şi nivelul lor de realizare.

1.1.5 În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere. Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării tuturor elevilor admişi la liceu. Liceele de calitate vor atrage mai mulţi elevi, deci mai mulţi bani, după principiul: finanţarea urmează elevul. Se creează mecanismul prin care banul public se alocă acolo unde este calitate şi se induce o competiţie benefică între licee.

1.1.6 Examenul de bacalaureat va verifica gradul de dezvoltare a competenţelor cheie şi specifice (pe profiluri de licee).