„Şase feluri de a muri“, la limita dintre ficţiune şi istorie

„Şase feluri de a muri“, cel mai recent volum semnat de preşedintele Institutului pentru Investigare a Crimelor Comunismului în România, Marius Oprea, care îmbină documentarea istorică cu stilul literar, a fost lansat luni, la Bucureşti. La lansarea cărţii au vorbit istoricul Zoe Petre şi scriitorii Mircea Cărtărescu şi Stelian Ţurlea.

Volumul „Şase feluri de a muri“, editat de Polirom, se află la limita dintre ficţiune şi istorie. Autorul porneşte de la şase istorii din comunism, atestate de documente, care au în comun moartea; şase istorii cu acelaşi final tragic, în care personajele intră în legătură cu scriitorul, i se confesează. Marius Oprea prezintă evenimentele şi îi descoperă în arhive pe actorii acestora, iar apoi le creionează un întreg destin, conform Mediafax. „Şase feluri de a muri“ este o carte care captează emoţia cititorilor, deşi autorul se bazează, aşa cum observă şi cea care prefaţează volumul, Zoe Petre, pe „nesfârşita banalitate a oceanului de procese-verbale“. Mircea Cărtărescu l-a descris pe Marius Oprea drept „unul dintre cei mai curajoşi oameni care trăiesc în România“, conform Mediafax. Scriitorul a mărturisit că, uneori, i-a fost teamă pentru viaţa lui Marius Oprea. „Noi, când vorbim de supravieţuitori, ne gândim la ei ca la nişte eroi care vor trăi întotdeauna“, a spus Mircea Cărtărescu, spunând că, dimpotrivă, asupra supravieţuitorilor unui regim planează spectrul morţii.

Autorul volumului a mărturisit la lansare că şi el, ca istoric, a avut uneori întrebări legate mai degrabă de vocaţia de scriitor, fiind preocupat de „dramele mărunte“. „De acum înainte îmi va fi foarte greu să mă rezum la a scrie studii seci, aplicate“, a spus Marius Oprea, subliniind că nu are de gând să îşi refuleze chemarea de scriitor, chiar dacă academicienii ar putea să îl pună la zid.

Represiunea comunistă este înfăţişată în romanul „Şase feluri de a muri“ în dimensiunea sa cea mai profundă, dincolo de statisticile reci pe care le citează de obicei istoricii. Moartea, traductibilă la scara istoriei în termeni ştiinţifici sau juridici, devine ea însăşi personaj. Totodată, cartea descrie lupta înverşunată a Securităţii în anihilarea manifestărilor libertăţii de opinie în perioada comunistă. Autorul îşi depăşeşte rolul de simplu evocator al unor întâmplări mai mult sau mai puţin îndepărtate şi devine contemporan cu eroii săi, Mugur Călinescu, tânărul care a „mânjit“ cu cretă albă pereţii Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani cu lozinci anticomuniste, cei cinci „spioni“ fără voie capturaţi în munţi de Securitate şi apoi executaţi, Vasile Cristurean, cel care şi-a semnat condamnarea la moarte pentru că a oferit adăpost unui tânăr „dezertor“, Pavel Aranici, fost magazioner la Uzina de Cabluri şi Radiatoare din Braşov, devenit colonel de Securitate în urma concursului de împrejurări oferit de activitatea sa de propagandă şi informare, sprijinit de mama sa, bucătăreasa Iuliana. Alături de ei sunt Silviu Crăciunaş, care a jucat un rol dublu - forţat de Securitate să colaboreze, i s-a vândut acesteia, oferind informaţii referitoare la diaspora românească (organiza plecări ilegale în afara ţării, fiind apropiat marilor disidenţi din acea vreme) -, şi Alexandru Nicolski, fost spion al URSS trimis în România anilor â40 pentru culegerea de informaţii pentru NKVD (este prins de grănicerii români şi arestat pentru spionaj), conform Mediafax.