Sfaturi pentru părinții de adolescent

Aveți copil adolescent? Să reca­pitulăm câteva „simpto­me”. Este tot mai retras. Stă seara pe „mess” și Facebook și ar dormi dimineața până târziu. Respinge orice sugestie a dumneavoastră și nu mai vrea să petreacă timp în familie, ci cu prietenii de aceeași vârstă. Probabil că nu prea mai știți, ca părinte, cum să gestionați relația. Dar spe­cialiștii vă îndeamnă să nu renunțați, pentru că abia acum copilul are cea mai mare nevoie de dumnea­voastră în viața lui, chiar dacă tot ce face pare să indice contrariul.

Cum să păstrăm rela­ția părinte-copil la fel ca înainte, în con­dițiile în care suntem întâm­pinați cu răceală, lipsă de interes sau chiar ostilitate? Secretul constă în transformarea treptată de către părinte a relației cu copilul dintr-una de autoritate într-una de parteneriat.

În relația mamă-copil, cel mai important aspect este atașa­men­tul, spune Iulia Țoța, trainer pentru părinți și coautoarea unui „Ghid de supraviețuire în ado­lescență”. Atașamentul securizant se creează în primii ani de viață, când mama trebuie să fie mereu disponibilă pentru nevoile copilului (să îl ia în brațe când plânge, să îi acorde atenție). Aceasta îi va permite copilului să exploreze lumea înconjurătoare cu siguranța că are o bază unde poate mereu reveni: brațele iubitoare ale mamei. Dacă nu ați reușit în copilăria timpurie, nu este totul pierdut, spune Iulia Țoța. „Adolescența este ultima fereastră de oportunitate. Pro­puneți-i să o luați de la capăt în relație și să vă permită să-i fiți alături de acum încolo - doar atât cât îi este confortabil copilului”, spune Țoța.

Melania Dragomir, un psihoterapeut și consilier școlar din Timișoara, susține că pericolul ce pândește noile generații, prea mult refugiate în virtual, este cel de a deveni „adolescenți în­târziați”, care nu-și asumă rolurile vieții și amână responsabi­litățile. Iulia Țoța, care este și mama a șapte copii, avertizează și ea părinții să nu le ofere copiilor totul pe tavă: „Făcându-le viața prea ușoară, îi vulnerabilizăm în fața viitoarelor confruntări cu viața. Chiar dacă va avea un eșec, va învăța din el. Dacă, însă, îl țin pe brațe, îl ghidez mereu, nu îl ajut să devină un adult independent, responsabil și echilibrat”. Adolescentul poate ajuta la cumpărături, poate duce gunoiul, poate face ordine în camera sa și așa mai departe. Aceasta îl pregătește pentru o viață responsabilă.

Fără reacții exagerate

Adolescentul se opune programatic autorității, în primul rând celei a părinților. Dar nu riscați să-l îndepărtați, căci acum are cea mai mare nevoie de susți­nerea dumneavoastră. „Să nu iasă supărat din casă. Sunt nenumărate discuții care pot fi evitate. Dacă miza e prea mică, nu merită bătălia, pentru că riscați să pierdeți atmosfera și relația”, spune Țoța. Ideea este ca adolescentul să se întoarcă „la bază”, chiar și după ce a făcut o greșeală majoră. Decât să vă certați cu fata că pleacă cu blugii rupți la școală, mai bine îi faceți un compliment atipic: „Îți stă bine chiar și cu haine din gunoi, tu ești frumoasă oricum!”

Descoperirea vocației

Chiar dacă vi se pare că nu se vor putea susține material din meseria către care are vocație, aju­tați-l pe adolescent să și-o descopere. „Din păcate, nu se in­vestește în consilierea vocațio­nală (descoperirea aptitudinilor copilului). Am întâlnit o mamă care nu îl lăsa deloc să deseneze, cu ideea că doar matematica îl va ajuta”, spune Țoța. Dar, dacă îl lăsați să-și urmeze pasiunea, aceasta va reprezenta un factor motivațional puternic pentru copil, o ancoră care echilibrează și contribuie la evitarea anturajelor sau preocupărilor nefaste.

Important este ca părinții să învețe adolescentul să își planifice și să facă pași spre împlinirea idealului și planurilor lui. „Încurajarea, susținerea adulților chiar și pentru realizarea aspira­țiilor aparent nerealiste ale adolescentului este calea spre formarea unui adult încrezător”, afirmă psihoterapeutul Melania Dragomir.

Adolescenții vor să vorbească și despre altceva decât despre performanța școlară. „Am observat că părinții nu-și cunosc copiii”, remarcă Iulia Țoța. „Nu știu la ce filme se uită și ce muzică ascultă. Se plâng: «Își pune căștile și nu știu ce ascultă acolo»”. Fetele se uită la filme siropoase, povestește Iulia Țoța. „Dar, în loc să o critici, mai bine stai cu ea la film, să vezi despre ce e vorba. Apoi puteți discuta! Nu poți să îi spui din prima că e o prostie și că îi creează așteptări nerealiste cu privire la relațiile cu sexul opus”, spune Iulia Țoța. „Iar cu băiatul tău preadolescent stai și te uiți la filme SF, chiar dacă tu nici acum nu înțelegi de ce s-or face. Este un prilej atât de a face ceva împreună, cât și de a cunoaște mai bine universul interior al adolescentului tău”.
Dacă simțiți că este ceva care vă scapă sau că aveți ceva de transmis și nu știți cum, rugați un prieten comun. Adolescenții tolerează greu critica și sunt la vârsta revoltei, când nu vor să facă ce le spun părinții. Dar acceptă cu ușurință schimbul de idei și sugestiile din partea persoanelor pe care le apreciază: un profesor apropiat, un antrenor, un prieten de familie, spune Melania Dragomir.

Dacă are meci sau piesă la școală și nu mergeți să asistați, adolescentul va suferi mult. Iulia Țoța a aflat-o de la ateliere cu adolescenții organizate de Școala Familiei - București. „Arătați-vă interesul printr-o prezență reală, mai ales în momente importante”, îi sfătuiește ea pe părinți.

Fetelor spuneți-le că sunt frumoase și inteligente. Au nevoie de confirmarea aceasta, mai ales din partea tatălui. Iar băieților că sunt curajoși sau că v-a plăcut cum au dus la capăt o anumită sarcină. Și în cazul lor, această confirmare este ideal să vină tot de la tată! Andreea Olteanu, doctor în psihologie și specialist în dezvoltarea copilului, explică: „Valorizați-le mai ales comportamentele pozitive, dezirabile, pentru a le consolida. Altfel, vor încerca să se valorizeze singuri în fața covârstnicilor și nu o vor face în mod pozitiv, ci bravând prin comportamente care îi expun la diverse riscuri”.

Psihoterapeutul Melania Dragomir sfătuiește părinții să caute contextele potrivite pentru a aborda subiecte importante în conversația cu adolescentul: „Să le vorbim despre realizările, dar și nereușitele noastre, despre frumusețea vieții, despre bucuria de a descoperi meseria potrivită, despre frumusețea de a oferi iubire și respect persoanelor care ne poartă de grijă. Despre impor­tanța familiei, bucuria de a fi părinte și despre responsabilitate. Despre prietenie și relațiile cu ceilalți. Despre alegeri greșite și lecțiile lor ascunse. Să le vorbim despre adevăr, bunătate și puterea credinței. Să le luminăm calea spre libertate cu calm, iubire și blândețe. Să nu uităm că și noi am fost adolescenți cândva. Și nici nouă nu ne-au fost ușori primii pași”.