Educaţia tinerilor şi copiilor reprezintă pentru omenire astăzi o provocare din ce în ce mai complexă, mai ales dacă ţinem cont de dezvoltarea inteligenţei artificiale. Şcoala este nevoită să ţină pasul cu noile tehnologii şi să formeze oameni care să facă faţă noilor cerinţe ale pieţei de muncă şi nu numai. Am discutat despre sistemul educațional din România şi perspectivele acestuia cu domnul Mircea Miclea, profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca antreprenor în domeniul tehnologiei şi fost ministru al educaţiei şi cercetării în Guvernul României.
Studenţii români, încurajaţi să studieze în străinătate şi să revină în ţară
Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu, a anunţat că în curând diplomele obţinute de români la universităţile de prestigiu din lume vor fi recunoscute în ţară, aşa cum prevede proiectul Legii educaţiei.
Recent, Daniel Funeriu a semnat un ordin de ministru prin care se recunosc titlurile universitare obţinute în universitaţi acreditate în ţări ale UE. Ministrul Educaţiei susţine încurajarea tinerilor români pentru a studia în străinătate, dar este de părere că e important ca aceştia să revină în ţară, aşa cum a precizat în cadrul unui eveniment de prezentare a unor unităţi de formare din Austria, derulat sub genericul „Viena/Austria - Centru al educaţiei şi al ştiinţei“. Potrivit ministrului Educaţiei, cea mai mare piaţă mondială este, în prezent, cea a cunoaşterii, iar România trebuie să devină mult mai activă pe aceasta, conform Agerpres. Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a atras atenţia, cu prilejul unui forum care a avut loc recent la Bucureşti, asupra lipsei mobilităţilor interne. ANOSR propune modificarea legislaţiei, încheierea de acorduri bilaterale şi introducerea unui sistem de granturi portabile. Studenţii susţin că principalele probleme în ceea ce priveşte mobilitatea externă constau în existenţa unui număr foarte mic de acorduri bilaterale şi multilaterale între universităţi româneşti şi străine, lipsa unei legislaţii coerente care să faciliteze mobilitatea, numărul foarte mic de locuri disponibile pentru mobilităţi, interesul sporit al beneficiarilor către latura socială şi culturală a programului în detrimentul celei academice, informarea redusă a posibililor beneficiari de programe de mobilitate cu privire la posibilitatea de a le accesa, dar şi situaţiile în care procedurile de acces sunt aplicate diferit.



.jpg)