Fiecare copil, indiferent de culoare, rasă, limbă, sex sau religie, are dreptul, între altele, la protecţie, îngrijire, odihnă şi recreere, educaţie, sănătate şi informare. Statul, prin instituţiile sale, fam
Ţinutul Pădureni şi Ţara Haţegului, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei
O expoziţie captivantă, care prezintă cu detalii semnificative zonele etnografice vecine, Pădureni şi Ţara Haţegului, a fost deschisă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET), evenimentul fiind primul dintr-o suită dedicată de această instituţie în acest an culturii populare materiale şi imateriale din areale bine definite geografic şi toponimic. Publicul va putea admira piese de o rară frumuseţe, folosite de localnici în ocupaţiile lor zilnice.
Directorul MET, Simona Munteanu, a explicat că zonele Pădureni şi Ţara Haţegului au fost alese ca prime referinţe expoziţionale, având în vedere că la recunoaşterea oficială a MET ca unitate culturală, la 21 decembrie 1922, a stat colecţia formată din 1.260 de obiecte şi 1.660 de fotografii unicat, realizate de celebrul etnograf Romulus Vuia, cu prilejul campaniei de cercetări şi achiziţii întreprinse în cele două ţinuturi, în lunile august-octombrie 1922. „O parte din obiectele acestei expoziţii au fost prezentate publicului în primăvara anului 1923, în cadrul primei expoziţii etnografice româneşti organizate la Cluj, în trei săli, la Muzeul de Arte şi Meserii“, a spus Simona Munteanu. Printre piesele din expoziţie şi folosite de localnici în ocupaţiile lor zilnice sunt piese de mobilier, ţesături, costume populare, conform Agerpres. Cele două zone au multe asemănări, dar şi numeroase deosebiri, cu precădere în portul popular, iar expoziţia evidenţiază acest aspect. „Găteala“ capului a reprezentat unul dintre cele mai arhaice elemente de port din ţara noastră. Peste părul împletit şi strâns în conci se purta ceapsa, decorată la bază cu o bandă de cusături geometrice negre şi roşii în Ţara Haţegului sau cu dantelă în Pădureni. Zone izolate cu păstori şi agricultori Zona Pădureni cuprinde un număr de 27 de aşezări situate la 800 m altitudine, pe culmile despădurite din partea estică a Munţilor Poiana Ruscă, aşezări complet izolate de un cordon de pădure lat de circa 20 km, iar în Ţara Haţegului sunt 81 de aşezări situate în depresiunea cu acelaşi nume, de la poalele Muntelui Retezat. Ca tip de aşezări, satele din cele două zone erau „sate adunate de-a lungul drumului“ în Padureni şi „sate adunate în jurul unui râu“ în Ţara Haţegului. În privinţa gospodăriilor, se disting cele cu curte simplă şi dublă, împrejmuite cu garduri din nuiele, de scânduri sau „de leaţuri şi răzlogi“, accesul în ogradă făcându-se printr-o poartă închisă „cu vraniţă“. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor din cele două zone au fost agricultura şi creşterea animalelor. În ambele zone, sătenii au practicat sistemul bienal de agricultură. În Ţara Haţegului se practica păstoritul cu stână la munte, în timp ce în Pădureni era frecvent cel cu „stână familială“, câţiva proprietari de oi asociindu-se pentru îngrijirea animalelor şi prepararea produselor din lapte. În Ţara Haţegului, impresionează casele cu tindă de-a lungul faţadei. În interior, vatra avea deasupra sa un coş de forma unui trunchi de piramidă, din nuiele împletite şi lipite cu pământ, care capta fumul şi îl trimitea spre horn.