Un alt fel de apostolat al tinerei generații

Trăiesc printre noi. Sunt tineri, au profesii diferite. Pe unii îi cunoaștem, ne sunt prieteni, vecini, avem poate aceleași pasiuni. Și totuși, sunt diferiți. Ei spun generației lor că viața poate fi trăită și altfel decât trăiește lumea viața aceasta. Că omul trebuie să-şi dorească să fie vas al lui Dumnezeu și că drumul este necesar să ducă spre duhovnic, spre starea de trezvie, spre Ortodoxie. Cristian Iordache și cei 200 de tineri din Asociația „Nepsis România” fac din viața și acțiunile lor un alt fel de apostolat al acestui prezent zbuciumat și rătăcitor.

Pe Cristian Iordache l-am cunoscut în această vară în satul Mărașu, din Insula Mare a Brăilei, unde venise cu ajutoare. Este de profesie detectiv particular, conduce o firmă de investigații și face parte din Asociația „Nepsis România”, pe care o coordonează. O „frăție” filantropică cu vreo 200 de voluntari, tineri patroni de firme, rockeri, studenți etc., creată pe Facebook acum cinci-șase ani, toți buni creștini ortodocși. Ei identifică comunitățile care au nevoie de ajutor, apoi se mobilizează și rezolvă problemele.

În lucrarea Domnului

Pe lângă proiectul „Nepsis”, Cristian mai dezvoltă încă unul, „Exist”, prin care încearcă să mobilizeze și mai multe persoane în acțiuni caritabile.

„În tot ce facem, eu cred că suntem îndrumați de Dumnezeu. El ne spune unde să mergem cu ajutoare, cui să le donăm. Am început cu Valea Plopului, la părintele Nicolae Tănase, și am ajuns până în Insula Mare a Brăilei, trecând prin parohii sărace din Iași, Giurgiu, Constanța, Brăila, Prahova, Galați, Buzău și din alte zone ale țării. Luăm mai întâi legătura cu preoții de acolo, aflăm de ce este nevoie, lansăm cererea pe rețeaua de comunicare, strângem bunurile și apoi Dumnezeu începe să «lucreze», ajutându-ne să le transportăm la destinație. Este vorba despre alimente neperisabile, îmbrăcăminte, rechizite școlare, mobilier, jucării, biciclete, electrocasnice etc. Colaborăm în acest sens foarte bine cu preoți din București, precum cei de la Parohia „Sfinții Mihail și Gavriil” din orașul Pantelimon sau de la Parohia «Sfântul Antonie» din cartierul bucureștean Titan. Am început această activitate determinat de părintele meu duhovnic, care mi-a spus: «Cristian, fă binele, ca să nu ai timp să faci rău». Și mi-am dat seama că avea mare dreptate. Tinerii de astăzi au inimile împietrite. Și eu am fost așa. Nu mai știu să facă binele. Nu că nu vor, dar caută starea de bine în concedii, distrându-se. Nu mai înțeleg cât de frumos este și cât de bine te simți ajutând. Când oferi o bucată de cozonac unui copil și el te privește în ochi cu bucurie, cad solzii răcelii de pe inimă! Atunci simți cu adevărat fericirea de a dărui. În asociație și în firma pe care o conduc, avem o vorbă: «Căutând binele altora îl găsim pe al nostru», cum spunea Platon. Acesta este mesajul nostru către generația tânără de astăzi. Dar asemenea lucruri nu se pot face fără credință în Dumnezeu, Care «lucrează», noi făcând doar ascultare de El și de părintele duhovnic. Atunci când ne deschidem inimile și facem un pas spre bine, Dumnezeu ne ajută să-i parcurgem pe următorii o sută! Așa facem rost și de mașini, și de carburant, și de bunuri”, ne mărturisește Cristian Iordache.

Probleme și soluții

Preocupat de marile probleme ale tinerilor de astăzi, împreună cu părintele său duhovnic le-a identificat și caută să găsească soluții de rezolvare. Ele sunt trei: mândria, stimulată puternic de Facebook, „o lamă de cuțit, cu care poți tăia și pâine, dar cu care poți face și mult rău”; desfrânarea și depresia. „Spitalele sunt pline de tineri depresivi. M-am tot gândit de ce ajung în aceste situații și am ajuns la concluzia că le lipsește puterea de a se uni. Spunea un mare duhovnic că dacă vrei să distrugi niște tineri, aruncă-le «grăunțe» pe jos și se vor bate pentru ele. Dar dacă vrei să-i unești, con­struiește ceva împreună cu ei. Un exemplu în acest sens ne este oferit de părintele Mihail Milea de la Buzău. Sfinția sa a transformat o fostă unitate militară dezafectată din localitatea Baba Ana, concesionată Fundației «Sfântul Sava», în adăpost social pentru săraci, bătrâni, orfani, oameni ai străzii, rebeli, și a ridicat acolo o bisericuță într-un depozit de rachete. Părintele oferă casă și masă celor peste o sută de persoane. În schimb, oamenii au grijă de animale, de păsări și de tot ce mai există acolo, iar hrana produsă o împart unor centre de copii. Acum câțiva ani, când am ajuns la Baba Ana cu ajutoare, am cunoscut un bărbat care sculptase bustul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Era chiar ziua sfântului, hramul bisericuței din așezământ. Omul făcuse 25 de ani de pușcărie pentru că-și omorâse soția. Acum era total recuperat și-și dedica întreaga existență lui Dumnezeu. Eu i-am învățat și pe cei doi copii ai mei să ofere din lucrurile lor celor care nu au. În felul acesta ei, sau tinerii cu care lucrăm, își despietresc inimile, ajung la starea de trezvie și-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce au. Atingând o asemenea stare, nu mai pătrund în sufletul lor viermele mândriei, desfrânarea, depresia, adică răul. În ceea ce fac eu, primesc un spri­jin esențial din partea soției, care este psiholog. Ea mă înțe­lege și mă sprijină”, ne mai spune tânărul Cristian.

Pericolul manipulării

O altă latură a activității lui o reprezintă conferințele pe care le ține cu tinerii având ca teme manipularea prin fake-news-uri, prin filme etc., și este de părere că mass-media, producțiile cinematografice, chiar și desenele animate „trudesc” mult astăzi împotriva omului. „De exemplu, în multe filme apar doar copii, nu și părinți, adică familia. Este promovată violența, sexualitatea în exces, uneori pornografia, iar mesajele subliminale îi învață pe copii să-și cultive propriul ego, lucruri care îi fărâmă. Am inițiat o temă în acest sens pe care am numit-o «Cu garda sus!». În conferințele mele încerc să-i pregătesc pe tineri să se apere împotriva acestor pericole, să nu creadă în tot ce văd, căci, spre exemplu, în 25 de cadre filmate pe secundă, regizorul poate strecura informația subliminală dorită, mizând pe faptul că omul vede doar ce îl interesează. Așa s-a indus, spre exemplu, ideea că ești fericit fumând, asociind lucrul acesta cu imaginea vedetei din film, care trage satisfăcută dintr-o țigară! Eu cred că și preoții din comunitățile sărace în care noi ajungem cu ajutoare vor reuși, prin slujirea lor filantropică, să ridice nivelul de percepere a ceea ce face Biserica pentru credincioșii ei. Iar persoanele care primesc ajutoare, cu siguranță, vor scăpa, cu timpul, din ghearele manipulării, mai ales a celei potrivnice Bisericii și se vor întări în credință, ușurând lucrarea duhovnicească a preoților lor”, ne mai spune Cristian Iordache.

Primele conferințe le-a ținut prin biserici. Dar a observat că de fiecare dată veneau cam aceiași tineri care erau prezenți și la slujbe. Ei știau însă cum să se apere de ispite și încercări. Cei care aveau nevoie de ajutor se aflau în alte părți. „Din acest motiv, am mutat dialogul în... restaurante, hoteluri și terase, frecventate de hip-hoperi, rockeri, houseri etc.! Închiriam un spațiu acolo și începeam dialogul cu ei cu un fel de stand-up comedy pe... adevăr! Și așa, încet-încet, «atacam» tema propusă, drumul ducând spre starea de trezvie, spre Ortodoxie, pentru ca ei să înțeleagă puterea lui Dumnezeu, a Bisericii și rolul duhovnicului în viața lor”, ne mai spune interlocutorul nostru. Unul dintre tinerii generației acestui prezent, dar diferit de mulți alții, pentru că a înțeles că viața poate fi trăită și altfel decât trăiește lumea viața aceasta...