Parohia Zlătari, Protopopiatul Sector 3 Capitală, a oferit joi, 4 decembrie, cu prilejul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, daruri pentru copiii Şcolii Gimnaziale Speciale „Sfântul Nicolae” din Bucureşti. Pentru al nouălea an consecutiv, prin purtarea de grijă a preoţilor slujitori de la această parohie, precum şi prin dărnicia mai multor persoane din Comitetul şi Consiliul parohial și a celor care participă cu regularitate la slujbele de la Biserica Sfântului Ciprian de pe Calea Victoriei, peste 200 de copii cu nevoi speciale de la Şcoala Profesională Specială „Sfântul Nicolae” au primit daruri ce au constat în: rechizite (acuarele, creioane cerate, creioane colorate, coli colorate, cartoane colorate, lipici, hârtie creponată, plastilină etc.), jocuri educative (puzzle, cuburi, mingi, jetoane), dulciuri și decorațiuni de Crăciun.
Bucurie pentru copiii din Centrul de zi „Sfânta Treime”
Cu ocazia zilei de 1 iunie, când întreaga lume sărbătorește copilul și copilăria, a avut loc un eveniment organizat de Parohia „Buna Vestire”‑Giulești. Preotul paroh Ionuț Tutea, preotul Constantin Neagu, însoțiți de câțiva dintre copiii înscriși la cursurile din parohie, au vizitat miercuri, 28 mai, Centrul de zi pentru copii școlari „Sfânta Treime” al Arhiepiscopiei Bucureștilor pentru a le oferi acestora rechizite și jucării. Centrul are ca scop prevenirea abandonului școlar, marginalizarea și excluderea socială.
Pentru mai bine de două ore, copiii din parohie s‑au jucat cu noii lor prieteni de la centru, au stat de vorbă, au făcut semne de carte pe care le vor păstra ca amintire, au găsit puncte comune, ceea ce nu e deloc dificil, pentru că lumea copiilor nu se împarte după criteriile adulților și bucuria unei astfel de vizite a fost realmente mare, putându‑se observa cu ușurință fericirea întâlnirii pe chipurile micuților.
Acest centru a fost înființat în anul 2021 și aparține de Arhiepiscopia Bucureștilor, găzduind 30 de copii din clasa 0 până în clasa a VIII‑a, proveniți din familii defavorizate social: „Vin la noi copiii din sectorul 2, în special, care au aflat de noi prin pliantele distribuite, prin DGASPC sau, pur și simplu, vorbind părinții unii cu alții”, afirmă doamna Ionela Ionescu, coordonatoarea centrului.
De serviciile oferite beneficiază anual copii școlari cu vârste între 6 și 14 ani, care nu au un diagnostic psihiatric sau neurologic, fără cerințe educaționale speciale, dar pentru care există un risc de eșec sau abandon școlar, inclusiv de neglijare în propria familie.
Copiii sunt ajutați și îndrumați de doi pedagogi, doi asistenți sociali și un psiholog, cărora li se alătură și voluntari, elevi de la liceele din zonă care vin să îi ajute la teme. În cadrul centrului, celor mici le sunt oferite: asistență educațională, activități extrașcolare, asistență socială, psihologică, medicală, religioasă. Un aspect deosebit de important este acela că sunt acceptați copii fără a se face discriminare de culoare, etnie sau religie. Atelierele care se desfășoară sunt pe diferite teme: literatură, gastronomie, matematică distractivă, religie. Se organizează excursii, vizite la muzee: „Ieri am fost la un târg de carte la Centrul Cultural MAI. Am cântat, ne‑au dat baloane, am pictat și am primit cărți”, povestește Ianis, în vârstă de 8 ani. Darius, de 7 ani și jumătate, îl completează: „Ieri, când am mers acolo, am cântat, am pictat, mi‑a plăcut cartea roșie”, adică „Jurnalul unui puști”.
Maria, în vârstă de 13 ani, povestește, de asemenea, ce îi place cel mai mult la centru: „De obicei, ne facem temele și ne ajută foarte mult lucrul acesta. Putem să vorbim cu doamnele orice”. Andreea, de 10 ani, o aude și completează: „Când vin de la școală, facem anumite activități cu doamnele. După aceea, începem să ne facem temele până la ora 13:00. De la ora 13:00 mâncăm. După ce se termină masa, ne facem iar temele. În vară, am fost la mare și la munte, la cabana Gârbova și în Munții Bucegi, la cabana Diham”.
Dacă ar fi adevărate cuvintele lui Nelson Mandela: „Istoria ne judecă după diferența pe care o facem în viețile de zi cu zi ale copiilor”, atunci zâmbetele lor ar trebui să fie sentința pe care o va da istoria.





