70 de ani de la un pelerinaj istoric

Anul acesta s-au împlinit 70 de ani de la momentul pelerinajului istoric ce a avut loc în ținutul Moldovei, când moaștele Sfintei Parascheva au fost purtate de clerici și credincioși în procesiune, cu nădejdea că rugăciunile și milostivirea mult folositoarei sfinte vor mijloci revărsarea milei marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos peste poporul iubitor de sfinți care se afla în mare strâmtorare din pricina secetei acelui fierbinte an 1947 și a problemelor de pe urma războiului.

Cinstind-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, credincioşii de ieri şi de azi slăvesc darul sfinţeniei cu care Dumnezeu îi înfrumuseţează pe creştinii cu viaţă aleasă. Sfântă ocrotitoare a Iaşilor şi a Moldovei întregi, Cuvioasa Parascheva este, neîndoielnic, lauda Moldovei, ajutătoarea celor rugători și dar de mult preț pentru toți cinstitorii de Dumnezeu.

Aduse la Iaşi în 1641 din cetatea Constantinopolului, moaştele Sfintei Preacuvioase Parascheva au fost şi rămân odorul cel mai de preţ din capitala Moldovei. Oameni de toate rangurile şi din toate vremurile au îngenuncheat înaintea sfintelor moaşte şi le consideră un mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut evlaviosului popor moldovean. În toţi aceşti mai bine de 370 de ani, sfintele moaşte s-au aflat la Iaşi, cu excepţia a două situaţii, despre care aş vrea să amintesc.

În primăvara anului 1944, când se pregătea evacuarea, s-a pus problema ducerii sfintelor moaşte la Mănăstirea Turnu, din Eparhia Râmnicului, acolo unde se aflau vremelnic la adăpost şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. De ce n-au ajuns acolo, nu ştim exact, cunoaştem doar că vreme de câteva luni racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva a poposit la Mănăstirea Samurcășești, de lângă Bucureşti, însoţite de arhim. Ioanichie Grădinaru de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi (după mărturia arhimandritului Partenie Apetrei). Readuse la Iaşi, sfintele moaşte au fost primite cu multe lacrimi şi flori, cu înflăcărate cuvântări, aşa cum menţionează presa vremii.

O altă perioadă de absenţă a sfintelor moaşte din Iaşi a fost în vara anului 1947. O vară fierbinte care, odată cu problemele de pe urma războiului, aducea o secetă nemiloasă ce înrăutăţise şi mai mult viaţa, atât de liniştită altcândva. Pentru ca mila lui Dumnezeu să se arate din nou peste poporul său, mulţi preoţi şi credincioşi cereau insistent o procesiune cu sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva prin Moldova. Atunci s-a desfăşurat una dintre cele mai mari procesiuni de pe pământul Moldovei.

Ea s-a derulat în două etape. Mai întâi în judeţul Iaşi (sfârşitul lui mai - 10 iunie), iar apoi în judeţele Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia (Suceava) - până la sfârşitul lunii august.

La procesiune au luat parte câțiva clerici de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi de la parohii, în fruntea lor aflându-se arhimandritul Teoctist Arăpaşu, cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci întâiul dintre slujitorii catedralei din Iaşi.

De bună seamă nu se pot aminti toate localităţile pe unde a trecut procesiunea în acele zile, dar, totuşi, vom menţiona măcar de Roman, a cărui veche catedrală este închinată Sfintei Parascheva, de Piatra Neamţ, Târgu Neamţ - unde au poposit două zile, de Leghin, Pipirig (pe atunci încă se mai lucra la monumentala catedrală din localitatea natală a Patriarhului Nicodim Munteanu), Vânători, Mănăstirea Neamţ, Agapia, Boroaia, Râşca, cu popas la mănăstirea din localitate, de Baia - vechea capitală a muşatinilor, de Fălticeni, unde moaştele au stat o noapte în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Rădăşeni, Mălini, Mănăstirea Slatina şi alte localităţi, care au rămas înscrise în gândurile și inimile celor care au participat la impresionantul eveniment.

Bunica mea îmi povestea cu ani în urmă cum s-a oprit procesiunea cu sfintele moaşte şi pe pășunea satului Rădăşeni, deasupra localității, lângă șoseaua națională. Acolo au ieşit sătenii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu prapori şi flori pentru a o întâmpina pe ocrotitoarea Moldovei. Tot ea îmi mărturisea că, după ce s-au făcut rugăciunile, iar sfintele moaşte au plecat spre Slatina, deasupra satului s-au adunat norii şi a plouat. Era cu adevărat o minune, căci de multe luni nici un strop de ploaie nu mai udase pământul satului, ­­iar efectele secetei erau deja ­dezastruoase.

De atunci, în satul Rădăşeni există o tradiţie deosebită legată de ziua de 14 octombrie. În fiecare an, în această zi, toate familiile din sat fac pomenire la cimitir, împărţind din roadele pământului dăruite lor din mila lui Dumnezeu, după munca unui an întreg.

Pe toată durata procesiunii, sfintele moaşte au fost aşteptate de mari mulţimi de credincioşi încredinţaţi că sfânta le va aduce bucurie, belşug şi alinare, după perioada de lipsuri şi război.

Nu cred că vreun demnitar s-a bucurat de primirea care a fost rezervată moaştelor Sfintei Parascheva. Clopotele au sunat la toate bisericile şi mănăstirile de pe traseu. Covoare moldoveneşti şi flori împodobeau uliţele satelor. Copii şi vârstnici ieşeau la drum să se închine sau măcar să privească sfintele moaşte. La unele biserici se săvârşea Sfânta Liturghie, la altele Sfântul ­Maslu, iar la altele slujba Sfinţirii apei, citindu-se Acatistul Cuvioasei Parascheva. Mulţi oameni aveau lacrimi pe obraz şi socoteau evenimentul ca fiind cel mai important din viaţa lor şi a localităţii în care trăiau.

Este interesant de observat cum au fost chemaţi credincioşii să întâmpine moaştele Cuvioasei Parascheva. Prezentăm în rândurile de mai jos Chemarea pe care Protoieria judeţului Baia a lansat-o în acest sens la acea vreme (vara anului 1947): „Moaştele Prea Cuvioasei Maicei Parascheva de la Mitropolia Moldovei din Iaşi se află în procesiune prin judeţele din Eparhia Moldovei, pretutindeni fiind întâmpinate cu multă credinţă de întreaga populaţie. În prezent sunt în judeţul Baia şi se opresc în centrele mai mari, unde se adună credincioşii din împrejurimi pentru închinare. În oraşul Fălticeni vor sosi sâmbătă 2 August a.c., ora 18, venind de la Râşca prin bariera Tâmpeşti. Toată populaţia din oraş şi satele din apropiere este rugată să se adune la ora 16 la Biserica «Adormirea» de unde, împreună cu clerul, autorităţile civile, militare şi şcolile cu elevii având flori în mâini, vom pleca în procesiune la Biserica Tâmpeşti, spre a întâmpina pe Prea Cuvioasa Maica Parascheva, care va fi adusă la Biserica «Adormirea», unde în seara acelei zile se vor oficia slujba acatistului şi slujba privegherii până la ora 23 seara, iar Duminică dimineaţa se vor oficia Sfânta Liturghie şi Sfântul Maslu.

Duminică 3 august, ora 17 după amiază, Moaştele Prea Cuvioasei Parascheva vor fi conduse de la Biserica «Adormirea» spre bariera Tâmpeşti, plecând la Baia, Mălini şi Mănăstirea Slatina.

Chemăm pe această cale toată populaţia din oraş şi satele din împrejurimi ca să vină în număr cât mai mare să se închine Sfintelor Moaşte ale Prea Cuvioasei Parascheva mult folositoare pentru toţi cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul ei” (Protoiereu, Pr. Iacob Chiticaru).

În acest fel s-a accentuat şi mai tare legătura care exista între poporul din Moldova şi Cuvioasa Parascheva.

Zilnic, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi vin sute şi chiar mii de credincioşi din întreaga ţară. La hramul din 14 octombrie, curtea Mitropoliei şi străzile dimprejur sunt arhipline. Prezența oamenilor arată cât de mult este venerată de popor Sfânta Cuvioasă Parascheva. Mulţi dintre închinătorii de ­astăzi sunt urmașii celor care în 1947 s-au închinat sfintelor moaşte în pelerinajul de atunci prin satele şi oraşele Moldovei.

Sfânta ocrotitoare a Iaşilor şi a Moldovei întregi, Cuvioasa Parascheva, este neîndoielnic lauda Moldovei şi întâistătătoare, aşa cum glăsuieşte un vechi tropar închinat sfintei: „Dobândirea dezmierdării cea râvnitoare de cele pământeşti, înţelepţeşte trecându-o cu vederea, te-ai ridicat către locaşurile cele dumnezeieşti...”

Acum îi mulţumim Sfintei Parascheva pentru multa-i milostivire revărsată în trecut şi astăzi peste noi toţi şi o rugăm să fie pe mai departe îfierbinte rugătoare” pentru sufletele noastre.