8 aprilie, o zi ca oricare alta

În 8 aprilie 1829 a apărut la București primul periodic din Țara Românească: Curierul Românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu, care a devenit astfel întemeietorul presei în principat.

Tipograf, editor, poet, prozator, critic, filolog și om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, cea mai importantă personalitate din cultura română ante-pașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, apreciat și ca un precursor al poeziei moderne, Ion Heliade Rădulescu își doarme somnul de veci în curtea Bisericii Mavrogheni, căci a fost un om religios, având și lucrări de natură teologic-filozofică. Iar numele său a fost dat școlii vecine, una de prestigiu  prin rezultatele sale.

Curierul Românesc, prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, a fost editat între anii 1829 și 1859. Deși intenția fusese ca publicația să fie „administrativă, comercială și politică”, în realitate a fost mai ales administrativă, fiind practic precursoarea Monitorului Oficial.

Tot într-o zi de 8 aprilie, în 1880, a avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei lui I.L. Caragiale „D-ale Carnavalului”, capodoperă care ne amuză şi ne pune pe gânduri și astăzi, după aproape un secol și jumătate, și a cunoscut celebre montări scenice, plus o versiune cinematografică din 1958, cu mari actori.

M-am oprit la aceste două momente, din multi­tu­d­inea de evenimente naționale și interna­țio­nale ale zilei de 8 aprilie, ca plăcut pretext pentru a spune câteva cuvinte despre faptul că nu există zi în calendar care să nu marcheze, în România, o importantă sărbătoare religioasă sau culturală.

Asta pentru că, în ciuda tuturor vicisitudinilor vremurilor, națiunea noastră a avut întotdeauna o vibrantă viață spirituală. Nici dictaturile, nici războaiele, nici perioadele de sărăcie și restriște nu au putut îngenunchea credința românilor sau setea de cultură și civilizație. Ne-am bucurat, firește, în anii din urmă, de integrarea țării noastre în Uniunea Europeană și NATO, iar acum așteptăm fireasca intrare în Spațiul Schengen, fie ea și în etape, după care va veni și ziua accesului în zona monedei unice euro. Dar nici unul dintre aceste evenimente nu înseamnă și nu are cum să însemne „intrarea în Europa” sau în lumea civilizată, căci România este Europa și, în pofida unor derapaje sau manifestări regretabile (unde nu se-ntâmplă?), care sunt excepții, nu regula, românii au ținut mereu de lumea civilizată.

Dovada la vârf a acestui lucru nu e constituită doar de Ion Heliade Rădulescu și de Ion Luca Caragiale, ci de un foarte lung șir de personalități din toate domeniile - artă, muzică, literatură, religie, știință, tehnologie, sport etc. -, recunoscute ca atare pe plan internațional. E drept, unii dintre acești oameni excepționali au fost un pic nedreptățiți de istoria mondială oficială (Traian Vuia, Nicolae Paulescu, Ștefan Odobleja), dar, slavă Domnului, și acestea sunt tot excepții. Lumea știe cine suntem și ce-am făcut, inclusiv ca popor luat în ansamblu, nu doar la nivel de vârf. Să nu vă îndoiți de asta!

Iată de ce, deși amintește două mari evenimente culturale, ziua de 8 aprilie este una ca oricare alta în istoria României.