Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei „Acesta este tatăl meu!“

„Acesta este tatăl meu!“

Data: 30 Mai, 2014

Într-o perioadă când negarea istoriei neamului se face pe bandă rulantă, a devenit stânjenitor să mai vorbim despre eroi. Sau dacă vorbim despre ei, ne referim la eroii „momentului“. Dar aceştia sunt oameni care se remarcă prin alte calităţi decât cei la care ne gândim astăzi.  Cui îi e frică de eroi? Mai avem nevoie de ei? La aceste întrebări ne putem răspunde singuri dacă ne uităm cu atenţie în orice carte de istorie sau ascultăm pe bătrânii care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Şi dacă bătrânii ne-au părăsit, plecând să-şi doarmă somnul de veci, iar cărţile de istorie scrise astăzi sunt departe de a prezenta realitatea aşa cum a fost, mai avem o scăpare. Să mergem la monumentele sau mormintele eroilor noştri. Întâlnirea cu ei va fi una cutremurătoare. Aşa am făcut şi eu când am vizitat Parcul Carol din Capitală unde, în locul cel mai înalt din zonă, este amplasat Mormântul Ostaşului Necunoscut. Povestea acestuia este una emoţionantă.

„Acesta este tatăl meu!“ Aceste cuvinte solemne au fost rostite la 14 mai 1923 de orfanul de război Amilcar C. Săndulescu, elev al Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza“ din Craiova. În Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ de la Mărăşeşti, aflat în faţa a zece sicrie cu osemintele a zece militari neidentificaţi, căzuţi pe câmpurile de luptă de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Târgu-Ocna, Jiu, Bucureşti, precum şi din Dobrogea, Ardeal şi Basarabia, orfanul a îngenuncheat în faţa celui de-al patrulea sicriu, rostind: „Acesta este tatăl meu!“ Aşa a fost ales Ostaşul Necunoscut, al cărui mormânt a fost aşezat în Parcul Carol din Bucureşti, în ziua de 17 mai 1923. (Augustin Păunoiu)