Agathonikos, piosul Mitropolit de Kitros, Katerini și Platamonas

Agathonikos (Fatouros), proin (fost) Mitropolit de Kitros, Katerini și Platamonas, a trăit aproape 90 de ani, dintre care 16 ani într-o amară suferință, care s-a dovedit a fi vreme de curățire și pregătire pentru întâlnirea cu Arhiereul Hristos în veșnicie.

Așa cum aurul este topit pentru a putea fi îndepărtate impu­ritățile, înainte de a deveni o piesă de înalt rafinament, suferința este modalitatea prin care sunt „topite” cele potrivnice binelui și mântuirii.

Fostul ierarh de Kitros a primit numeroase cuvinte de aleasă cinstire, care vorbesc despre îndelungata lui slujire la Sfântul Altar, ori creionează cu rafinament eclesial râvna pentru cele sfinte, iubirea față de Părinții pustiei, ori pentru scrierile filocalice.

Un ierarh care, în vremea păstoririi sale, a fost iubitor al istoriei acelor locuri, dar și cinstitor al înaintașilor săi, episcop de veche tradiție monahală, a ucenicit la mănăstirile de pe stâncile Meteorei, adăugându-se unui șir important de ierarhi mari ori duhovnici iscusiți pe care i-a avut Biserica Greciei și monahismul din țara încreștinată de Apostolul Pavel. Dintre aceștia îi amintim pe fericitul întru pomenire Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei și al Întregii Elade; pe Calinic, fostul Mitropolit de Pireu, dar și pe arhimandritul Emilianos, sta­rețul simonopetrit, cărora li se adaugă mulți alți călugări care s-au format în aceeași atmosferă duhovnicească a mănăstirilor de la porțile cerului. În aceste înăl­țimi ale pământului Eladei, monahii au privit cu dor către veșnicie, punând suișuri în inimile lor prin rugăciune și asceză, devenind mari misionari, ctitori de lăcașuri sfinte ori mari restauratori ai vieții spirituale din multe zone ale Greciei.

Biografia sa îl relevă drept un monah de vocație, cu zel de propovăduitor al cuvintelor nepieritoare.

Născut la Eghio, Peloponez, în data de 6 martie 1937, a urmat școli eclesiastice, printre care și Facultatea de Teologie a Univer­sității din Atena, absolvind studiile în 1963.

În 1960 a devenit monah la sfânta Mănăstire Varlaam-Meteora, în același an fiind hirotonit diacon, iar mai apoi preot în 1964.

Slujirea sa a fost remarcată și în vremea când a avut responsabilitatea conducerii Liceului Eclesiastic din Tinos (1968-1974) și al sectorului pentru predicatori și tineret al Arhiepiscopiei Atenei (1974-1985).

La 18 noiembrie 1985 a fost ales Mitropolit de Kitros și Katerini, fiind hirotonit în aceeași lună, ziua 24, în Biserica Bunei Vestiri a Maicii Domnului din Atena.

În timpul arhipăstoririi sale au fost înființate 32 de importante instituții bisericești, care servesc cerințele pastorale și caritabile ale acestei eparhii. Dintre acestea amintim: centrul pentru distribuirea gratuită a hainelor și încălțămintei, trei centre duhovnicești, o bibliotecă bisericească, două azile de bătrâni, un centru de prim ajutor. De asemenea, a fost renovată Casa de îngrijire medicală eclesiastică a Mitropoliei.

Prin inițiativa și grija sa, la titulatura eparhiei s-a adăugat un al treilea nume, devenind Mitropolia de Kitros, Katerini și Platamonas. În acest fel, evlaviosul ierarh cu râvnă de apostol, despre care s-au spus cuvinte vecine cu sfințenia și cu înaltele trăiri, a dorit să pună în evidență localitatea menționată în Faptele Apostolilor, vizitată de Sfântul Apostol Pavel în drumul său din­spre Veria spre Atena. Platamonas, un loc abia cunoscut din biografia marelui Pavel, constituie o verigă importantă care leagă istoria începutului creștinismului pe pământ elen de prezentul plin de fervoare al Ortodoxiei grecești contemporane.

Într-o țară care trece prin atâtea schimbări, cum se întâmplă în lumea întreagă, Mitropolitul Agathonikos a fost un ierarh iubit al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei și nu numai.

Au arătat aceasta ierarhii prezenți la ceasul despărțirii pământești, veniți din diferite locuri ale Greciei, unele îndepărtate, din insule sau de dincolo de Corint, cum a fost și protosul slujbei de prohodire, un prieten devotat al său, Mitropolitul Evsta­thios de Monemvasia și Sparta, vechile ținuturi ale bizantinilor, unde se și păstrează biserici din primele veacuri creștine.

Întrucât a fost un fiu al Învierii și a predicat cu inspirație Evanghelia Celui care a biruit moartea, Mitropolitul Agathonikos a trecut către Domnul în ultimele zile ale praznicului Sfintelor Paști și a fost prohodit în ajunul Înăl­țării Domnului, la 12 iunie 2024, în miercurea când toate slujbele sunt asemenea cu cele ale Săptămânii Luminate. La fel a fost rânduită și slujba Înmormântării lui, după tipicul Săptămânii Luminate, tradiție regăsită în tot Răsăritul Ortodox.

Eparhia pe care a păstorit-o s-a despărțit de marele ierarh în ajunul hramului Catedralei Mitropolitane „Înălțarea Domnului”, în ziua când îngereștile cântări ale Învierii s-au auzit din nou, amintindu-ne că „acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele de sub pământ”.

Când am fost pentru prima dată în Grecia, Mitropolitul Agatho­nikos era un ierarh misionar și foarte prezent în viața Bisericii.

Îmi amintesc de el și de unele slujbe la care am participat, ori l-am admirat, după cum se și cuvenea.

Așezarea lui, buna-cuviință, bunăvoința arătată față de toți deopotrivă, de străini și de oamenii locului, sunt roade ale mesajului pe care l-a propovăduit odinioară Apostolul Pavel între neamuri, duh prezent în eparhia unde, după aproape 2.000 de ani, avea să slujească un urmaș al Apostolilor, de aceeași râvnă cu ei, Agathonikos.