Albumul „Schitul Icoana Nouă. Poartă deschisă către cer“ al arhimandritului Timotei Aioanei

Aşa cum afirmă părintele arhimandrit Timotei Aioanei în prologul ultimei sale cărţi, istoria locului unde se află Schitul Icoana nu se cuprinde în cronici bogate ori în tomuri multe, ea rezumându-se la câteva date şi nume importante. Apariţia editorială pe care o semnalăm acum urmăreşte, aşadar, un scop foarte precis, acela de a nu lăsa îngropată în uitare povestea vieţii nevoitorilor în cele ale călugăriei de pe meleagurile nemţene şi, mai cu seamă, ale celor de la schitul pomenit mai sus. Lucrarea părintelui Aioanei este, din acest punct de vedere, o reuşită. albumul „Schitul Icoana Nouă. Poartă deschisă către cer“ apărut la Editura „Sfântul Mina“ din Iaşi în anul 2009 este o monografie de 200 de pagini în format mare, excepţional documentată şi ilustrată pe măsură.

După ce face o prezentare a tradiţiei isihaste din Moldova care este în mod firesc legată de prezenţa Sfântului Paisie Velicicovski, autorul volumului expune cu lux de amănunte date privind începuturile monahismului în zona Neamţului, amintind de cuviosul Gherman de la Neamţ, vieţuitor care a ucenicit la Athos, reîntors în Moldova secolului al XIV-lea ca egumen şi duhovnic. Trecând în revistă pe stareţii aflaţi la conducerea obştii nemţene, Iosif, Dometian şi cei următori lor, părintele Timotei redă în continuare „Istoria pe scurt a Sfintei Icoane făcătoare de minuni aflată la Mănăstirea Neamţ, scrisă de stareţul Neonil în anul 1839, odor dăruit de împăratul bizantin Ioan Paleologul, domnului Moldovei, Alexandru cel Bun, în anul 1402“.

Istoria darului făcut de împăratul bizantin

Icoana, datând din timpul Sfântului Gherman al Constantinopolului, comandată unor pictori prin 665 d.Hr. în urma unei călătorii întreprinse de sfânt la Ierusalim, este o copie a icoanei de pe stâlpul bisericii din Lida. Ea este zugrăvită pe ambele feţe, cealaltă parte având pictat chipul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe.

Autorul evocă momentul plecării în 1821 a icoanei făcătoare de minuni din mănăstire, împreună cu alte lucruri de preţ şi documente de la Neamţ, unde au fost îngropate de călugări într-un loc ascuns, către Muntele Rusu, din cauza turcilor veniţi să înăbuşe răscoala eteriştilor. Acest eveniment a constituit obârşia unde au fost ridicate mai întâi două cerdace, iar apoi Schitul Icoana, ridicat în anii 1924-1925 de către monahul Gudiil, pustnicul Iosif, însoţit de alţi nevoitori: Pamvu, Veniamin şi Galaction, ajutaţi de localnici şi de Mănăstirea Neamţ.

Biografii ale nevoitorilor de la schit

Pentru că ajunsese într-o stare avansată de degradare, în 1946 se dă binecuvântarea pentru construirea unui nou lăcaş de închinare numit Icoana Nouă, având hramul „Schimbarea la Faţă“, sfinţit în anul 1951, luna mai, de către episcopul Pavel Şarpe.

Volumul mai cuprinde detalii privind viaţa sihăstrească de la schit şi mai multe medalioane cu vieţile călugărilor vieţuitori la Icoana Nouă. Între ei, cei mai importanţi, protosinghelul Iosif Crăciun, schimonahul Gordie, stareţul Vasian Iosub, protosinghelul Petru Pogonat şi renumitul pictor Irineu Protcenco. După ce prezintă şi biografiile monahilor de la Schitul Icoana, către final autorul pomeneşte despre evocările literare în care se face amintire de acest loc.

Capitolul care încheie lucrarea părintelui Timotei Aioanei este dedicat ultimei perioade din viaţa schitului, când acesta trăieşte o a doua tinereţe, marcată de sfinţirea noii biserici de la Icoana în anul 2005, chiar în ziua hramului, de către mitropolitul de atunci, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.

Răsfoirea albumului „Schitul Icoana Nouă. Poartă deschisă către cer“ este o invitaţie făcută de autor pentru cititor de a cerceta urmele nevoitorilor de odinioară ai acelor locuri, dar şi realizările celor care au venit după dânşii. (A. PĂUNOIU)