Alojzije Stepinac - victimă a comunismului

„Misiunea Bisericii în Europa Centro-Orientală la 20 de ani de la prăbuşirea sistemului comunist“ - aceasta a fost tema întâlnirii de la 10 februarie, de la Zagreb (Croaţia), a cardinalilor şi a preşedinţilor conferinţelor episcopale din ţările Europei Centro-Orientale. Din România a fost prezent PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti. „În ciuda căderii comunismului - a afirmat la întâlnire card. Josip Bozanic, arhiepiscop de Zagreb - structurile acestuia au rămas prezente în legislaţie şi în puterea judecătorească, în economie şi cultură, dar mai ales în vălul de tăcere care a fost aruncat peste evenimentele trecutului recent“.

Pe lângă aniversarea căderii Zidului de la Berlin, de la 9 noiembrie 1989, s-a marcat memoria cardinalului Alojzije Stepinac (1898-1960) la zece ani de la beatificarea lui, care a avut loc la 3 octombrie 1998.

Mort la 19 februarie 1960, cardinalul Stepinac a fost arhiepiscop de Zagreb şi a fost beatificat de Ioan Paul al II-lea ca mărturisitor al credinţei şi victimă a comunismului.

S-a născut la 8 mai 1898, într-o familie de ţărani cu nouă copii. După şcoala elementară de la Krasic, a frecventat şcoala medie la Zagreb. Fiindcă începuse Primul Război Mondial, a fost trimis pe front. După război, s-a decis să se consacre lui Dumnezeu în viaţa preoţească. A făcut studii la Roma şi a fost sfinţit preot în anul 1930, iar patru ani mai târziu - episcop. În anul 1937 a primit misiunea de a fi arhiepiscop de Zagreb.

Stepinac devine adversar al ideologiilor ateiste şi luptă contra oricărei opresiuni îndreptate împotriva drepturilor omului.

A întemeiat „Caritas“, care a distribuit hrană celor înfometaţi, fără diferenţă de rasă sau de religie. Când guvernul filonazist croat al lui Ante Pavelic a ordonat represalii împotriva sârbilor, a făcut totul pentru a-i salva de la moarte. A condamnat masacrele guvernului croat şi i-a apărat în toate modurile pe cei persecutaţi. A militat pentru salvarea vieţii evreilor şi a ţiganilor, intervenind pe lângă autorităţi. Pentru acest motiv, a fost propus de evrei pentru lista „Drept al popoarelor“.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Iugoslavia, asemenea altor ţări comuniste, voia să creeze o Biserică naţională. Croaţia era înglobată în Iugoslavia comunistă, condusă de Tito. Stepinac opune rezistenţă şi afirmă drepturile Bisericii în domeniul religios, educativ, social. Este arestat la 18 septembrie 1946. Este acuzat de colaboraţionism, de trădător al regimului, de terorism. La 3 octombrie 1946 este condamnat la 16 ani de muncă forţată. La 5 decembrie 1951, după o detenţie foarte dură în marea închisoare de la Lepoglava, i se dă domiciliu forţat în parohia din satul natal, Krasic. Aici primeşte vestea, la 12 ianuarie 1953, că a fost numit cardinal de către Pius al XII-lea. Faptul acesta a provocat furia guvernului comunist şi în special a mareşalului Tito, care a rupt legăturile diplomatice cu Sfântul Scaun.

Sfâşiat de suferinţă şi boală, la 10 februarie 1960, a cerut Sfânta Împărtăşanie şi s-a rugat cu cei care erau lângă el. După ce a spus că i-a iertat pe toţi, moare pronunţând cuvintele: „Ah!... e greu!... Binecuvântat fie numele Domnului... Fiat voluntas Tua!... Deo gratias“. Şi-a dat sufletul cu ochii aţintiţi asupra unei icoane a Fecioarei Maria, amintire de la mama sa. Avea 62 de ani.

A fost îngropat în catedrala din Zagreb. Cu acea ocazie s-a citit testamentul spiritual al cardinalului, scris încă din 1957 şi care constituia un apel către poporul său de a fi statornic în credinţă: „Au pătruns în mijlocul vostru atei..., dar vă repet cuvintele Sfântului Paul către filipeni: «Fiţi statornici în credinţă, preaiubiţilor». Dumnezeu este iubire, iubiţi-vă! Iubiţi chiar şi pe duşmanii voştri, deoarece este porunca lui Dumnezeu... Purtarea lor să nu vă împiedice de a-i iubi...“.

„Nu şi-a vărsat sângele în sensul strict al cuvântului - a spus Ioan Paul al II-lea la beatificare, în anul 1998 -, moartea sa a fost cauzată de multele suferinţe suportate...; în persoana sa se sintetizează, pentru a spune astfel, întreaga tragedie care a lovit populaţiile croate şi europene în timpul acestui secol marcat de trei mari rele: fascismul, nazismul şi comunismul“.

Cardinalul indică, prin viaţa sa, calea spre Dumnezeu. Mesajul pe care l-a lăsat, prin mărturia lui, este semnificativ: chiar dacă răul se prezintă într-un sistem sau altul, el nu poate învinge, ci este învins de moartea lui Cristos. În catedrala din Zagreb, la mormântul lui Alojzije Stepinac se găsesc continuu credincioşi în rugăciune, cu flori şi lumânări. „Este o prezenţă forte ce vorbeşte de speranţă, deoarece a trăit în vremuri dificile“, subliniază Radio Vatican. La sfârşit adevărul învinge: este mesajul acestui om susţinut mereu de credinţa tradusă într-o viaţă coerentă până la capăt.