Ambasadorii României

România a avut întotdeauna o diplomație de nivel înalt. Inclusiv în perioada comunistă, de-ar fi să amintim doar că la 31 ianuarie 1967 a fost primul stat din blocul răsăritean care a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală Germania, act urmat de vizita de stat a președintelui Gustav Heinemann în România.

În afara diplomaților de profesie, însă, a beneficiat și de excep­ționali ambasadori simbolici, oameni care ne-au „pus pe hartă”, cum se spune, și ne-au creat o minunată imagine externă.

Sunt oameni din toate domeniile: Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Anghel Saligny, Solomon Marcus, Nicolae Paulescu, Henri Coandă - ca să ne oprim la doar câteva nume dintr-o listă de sute altele.

Printre aceștia se numără și marii noștri sportivi, cu nimic mai prejos decât oamenii de știință sau artiștii de celebritate mondială.

Lia Manoliu, de pildă, cu 6 participări la Jocurile Olimpice, care a obținut titlul și recordul olimpic la Mexico City, 1968, dintr-o singură aruncare a discului, căci avea o întindere de ligament la cot!

Iolanda Balaș: 14 recorduri mondiale la înălțime, dintre care 12 consecutive. La Olimpiada de la Roma, în 1960, a câştigat la o diferenţă de 14 centimetri (!) faţă de a doua clasată, iar la un moment dat deținea primele 64 de performanţe ale probei!

Nadia Comăneci, care în 1976, la Montreal, a obținut primele note de 10 din istoria gimnasticii, dând peste cap afișajul care nu avea prevăzute decât 3 cifre, gen „9,85”.

Elisabeta Lipă: 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase Olimpiade. În 2000 a fost declarată cea mai bună canotoare a secolului de către Federația Internațională de Canotaj. Prin cea de-a cincea medalie de aur, cea de la Atena, Elisabeta Lipă a egalat recordul Nadiei Comăneci, și anume prin cea mai mare diferență de timp între prima și ultima medalie de aur, 20 de ani.

Ivan Patzaichin, canoe, a participat la 5 ediții ale JO, cucerind 4 medalii de aur şi 3 de argint. În plus, a câștigat 22 de titluri la 11 ediţii ale Campionatelor Mondiale.

Gabriela Szabo, cea mai bună ­atletă a lumii și cea mai bună sportivă a Europei în 1999. Recorduri mondiale la 2.000 m și la 5.000. Campioană olimpică, în 2000, la 5.000 m, de patru ori campioană mondială la seniori și o dată la juniori, vicecampioană olimpică în ­Atlanta, la 10.000 de metri.

Cristian Gațu și întreaga echipă de handbal câștigătoare a două Campionate Mondiale, 1970 și 1974, titluri care s-au adăugat celor cucerite de România în 1961 și 1964.

Echipele de volei masculin Rapid și Dinamo care în 19 mai 1966 au jucat la București finala Cupei Campionilor Europeni cu trofeul pe masă - indiferent cine câștiga, Cupa rămânea în România!

Ilie Năstase, 57 de titluri, printre care US Open în 1972 și Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României, a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, din care a câștigat 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972. Finalist la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith și în 1976 împotriva lui Björn Borg.

Echipele de fotbal Steaua, Dinamo, Rapid și Universitatea Craiova, cu o serie de rezultate excepționale în cupele europene, inclusiv titlul CCE.

Și câți ar mai trebui amintiți!