Amma Teodora despre boală

O  figură feminină importantă a Patericului este Amma Teodora. Viața ei, așa cum este prezentată de tra­diție, are ceva aventuros și nebunesc. Știm despre ea că a fost căsătorită, și-a părăsit soțul și a mers să locuiască într-o mănăstire de călugări, îmbrăcată bărbătește și răspunzând la numele Teodor. A ajuns să fie cunoscută pentru asceza pe care o practica, iar celebritatea aduce cu sine ispitele. Este acuzată că ar fi tatăl unui copil din flori, părăsit la ușa chiliei sale. Ea su­portă toate acuzele fără să se dezvinovă­țească. Se lasă alungată din mănăstire, merge în pustiu și trăiește o viață aspră, în timp ce are grijă de copil. După 7 ani este reprimită în mănăstire și începe să facă minuni și vindecări. După doi ani a trecut la cele veșnice și abia acum călugării din mănăstire au descoperit adevărată ei identitate.

Și pentru ea boala este în primul rând o ispită. Când suntem pe cale să ne liniștim, „cel rău vine și ne îngreuiază sufletul cu akedie, cu slăbiciuni și cu gânduri necurate. Ne îngreuiază și trupul cu boli, vlăguire, slăbirea genunchilor și a tuturor mădularelor, destrămându-ne puterea trupească și sufletească”. În același timp boala poate să fie pretext pentru lenevire, un test al credinței, dar și șansa de a spori duhovnicește. „Era odată un monah și, când începea să-și facă pravila, îl apucau frigurile, febra și capul i se învârtea cumplit. Dar își zicea în sinea lui: «Uite, sunt bolnav și voi muri. Să mă ridic să-mi fac pravila înainte de a muri.» Cu gândul acesta se înzdrăvenea și făcea pravila. Cum înceta pravila, dispărea și febra. Apoi, iarăși, cu același gând, fratele se împotrivea, făcea pravila și așa l-a biruit pe cel rău.” (Teodora 3)

Amma Teodora observă că uneori opoziția la rugăciune poate să fie atât de puternică, încât ajunge să fie somatizată și să producă simptome fizice. Dacă însă acestea sunt depășite, isihia, liniștea dobândită prin rugăciune, are efecte și asupra trupului și slăbiciunile corpului sunt depășite. Pentru a ajunge la liniște sunt necesare perseverența în ascultare și menținerea pravilei de rugăciune. În felul acesta boala nu doar că este depășită, ci devine chiar prilej pentru spor duhovnicesc.