Aniversare şi aniversări

Există o aniversare şi implicit un prilej de bucurie la nivel exterior, văzut şi public al majorităţii instituţiilor, iniţiativelor, asociaţiilor şi evenimentelor marcante din istoria acestora. Aniversarea înseamnă mai întâi rememorarea unui timp, unui loc, unui context şi, nu în ultimul rând, a unor persoane care au avut îndrăznirea şi viziunea de a crea ceva. În acelaşi timp, pasul spre trecut al unei adevărate aniversări nu se blochează la nivelul unor laude ascultate repetat şi la aniversările din urmă, ci la recunoaşterea sinceră că dacă nu erau cei de la începuturi noi toţi cei de astăzi ne căutam sau aveam de lucru prin alte părţi. Pe de altă parte, pasul prezentului se raportează permanent la începuturi, altfel am pierde de tot identitatea fixată ab initio, se apreciază la măsura lor, dar totodată îndrăzneşte să depăşească previziunile, fără a refuza din oficiu tot ce a fost la început, ci exprimând libertatea de a gândi şi vedea lucrurile în noul context.

Această aniversare de anvergură, vizibilă, dată publicităţii este imposibilă fără aniversările personale ale fiecăruia dintre cei ce se ostenesc şi îşi împletesc o perioadă din viaţă cu instituţia sau propriul loc de muncă. Iar când spun aniversări personale nu mă gândesc neapărat la paharul de şampanie pe care fiecare angajat îl oferă colegilor cu ocazia zilei de naştere, ci la un soi de mulţumire personală izvorâtă din faptul că în general lucrurile la locul de muncă sunt ok, atmosfera se menţine destinsă chiar dacă fiecare are libertatea de a-şi exprima public eventualele nemulţumiri. Împlinirile oficiale şi oficializate ale unei instituţii sunt sau ar trebui să fie rezultatul natural al unor împliniri mai întâi în planul personal al ostenitorilor acesteia, pentru că numai în acest fel întregul peisaj câştigă ceva ce astăzi este pe cale de dispariţie, mai ales în presă: credibilitate.

Cred că este potrivit ca în acest moment să ne întrebăm cu toţii, la modul real, ce aniversăm de fapt. Care este esenţa bucuriei pe care o trăim cu toţii, redactori şi cititori, la ceas aniversar al Ziarului Lumina? Tirajul zilnic de aproape

25.000 de exemplare? Perfecţionarea grafică evidentă, atât pe hârtie, cât şi pe web? 600.000 de vizitatori unici ai paginilor web în ultimul an, adică o creştere explozivă a acestora cu aproximativ 88%? Descentralizarea ediţiei naţionale prin înfiinţarea şi menţinerea unor ediţii locale la Iaşi, Sibiu, Timişoara, Craiova? Iniţiativa lăudabilă a fondatorilor vizionari, care au intuit disponibilitatea Bisericii de a se adapta contextelor, adică realismul Ei? Impactul publicaţiei amintite asupra mass-media românească? Calitatea de "primul cotidian creştin din România" şi din întreaga lume ortodoxă? Sporirea numărului de colaboratori? Iniţiativele editoriale? Da, ne bucurăm pentru fiecare aspect din cele enumerate mai sus pentru că în spatele lor se află eforturile unuia sau unora dintre noi, însă mai presus de aceasta aniversăm o realitate. Aceea că o mână de oameni a început şi continuă o lucrare în care nimic nu este întâmplător. Această realitate se numeşte rânduiala lui Dumnezeu.