Apostolii lui Hristos, vestitorii Evangheliei în lume

Cei care au vestit lumii Evanghelia adusă şi propovăduită de Hristos sunt apostolii şi ucenicii Săi cărora le-a cerut: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20). 

Pe mărturia lor s-au constituit primele comunităţi care au stat la baza creştinismului. Ei au împlinit cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înainte de a Se Înălţa la cer, de a fi martorii Lui „în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). După Pogorârea Duhului Sfânt în Duminica Cincizecimii, apostolii au vestit mai întâi Evanghelia în Ierusalim şi Ţara Sfântă, iar apoi în toată lumea cunoscută de atunci. Datorită lor Biserica a transmis întregii lumi chemarea la mântuire adusă de Hristos Domnul care S-a jertfit pentru izbăvirea neamului omenesc de păcatul protopărinţilor Adam şi Eva.

Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, în Călăuză în credința ortodoxă, scrie: „Biserica Ortodoxă se numeşte apostolică pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli (Efeseni 2, 20) şi a fost răspândită în lume şi organizată de la început tot prin Sfinţii Apostoli. Apoi, pentru că păstrează neschimbată învăţătura dată de Iisus Hristos şi de Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli. Şi, în sfârşit, pentru că păstrează darurile Sfântului Duh de la Sfinţii Apostoli prin succesiune, adică păstrează legătura harului neîntreruptă, de la apostoli şi până astăzi, succesiune numită apostolică”.

Un exemplu de vestire apostolică a Evangheliei lui Hristos este şi sfântul pe care-l pomenim astăzi, Apostolul Bartolomeu, care a fost ucenic al Mântuitorului. El a fost unul din cei 12 Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos, fiind menţionat în Sfintele Evanghelii în lista ucenicilor aleşi de El (Matei 10, 2-4). Sinaxarul de astăzi, când cinstim Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu, ne spune că el a fost ales ucenic al Domnului pentru zelul său şi că „a răspândit creştinismul printre neamuri”, fiind martirizat în Armenia. Iar Icosul zilei mărturiseşte: „Pe Mântuitorul, Cel ce S-a arătat pe pământ, L-ai vestit în lume şi prieten de aproape al Dumnezeirii Lui Celei adevărate te-ai făcut...”

Tot astăzi îl sărbătorim şi pe Sfântul Apostol Tit, unul dintre primii oameni care au devenit creştini în urma predicii Sfântului Apostol Petru, după Pogorârea Duhului Sfânt. Pentru râvna sa apostolică în propovăduirea Evangheliei lui Hristos este cunoscut ca Apostolul Tit. Sinaxarul ne spune că astăzi facem „pomenirea Sfântului Apostol Tit, episcopul Gortinei din Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel”. Despre el, din acelaşi text aghiografic aflăm că era din Creta şi făcea parte din neamul regal cretan. La vârsta de 20 de ani, în urma unei revelaţii, a început să citească Sfânta Scriptură a Vechiului Testament. Este trimis de unchiul său, care conducea insula Creta, în Ţara Sfântă pentru a vedea dacă cele ce se povestesc despre Hristos sunt adevărate. Sfântul Tit este martor al minunilor lui Hristos, dar şi al „mântuitoarelor Lui Pătimiri”, al „îngropării, Învierii şi Dumnezeieştii Sale Înălţări”.

Sfântul Tit este membru al primei comunităţi creştine din Ierusalim. De aici este trimis alături de Sfântul Apostol Pavel să propovăduiască Evanghelia. Devine ucenic al Apostolului neamurilor şi merge alături de el să vestească cuvântul lui Dumnezeu în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salamina, Pafos, Perga Pamfiliei, Antiohia Pisidiei, Iconia, în casa lui Onisifor, Listra şi Derbe, după cum menţionează Sinaxarul, care precizează: „propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel”. Merge alături de Pavel în Creta, unde stăpânea cumnatul său, şi aici vestesc Evanghelia, „zidind şi biserică”. De aici merg în provincia Asia şi de acolo la Roma. După martirizarea Sfântului Apostol Pavel, Tit se întoarce în Creta, unde păstoreşte biserica până la trecerea lui la Domnul.

Despre el, în epistola pe care i-o adresează, Sfântul Apostol Pavel scrie: „Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 1, 4); iar imnografia zilei laudă activitatea sa misionară alături de Apostolul neamurilor: „Arătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu el, nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de tainele dumnezeiescului har, fericite Tit”.

Cei doi sfinţi pe care-i sărbătorim astăzi sunt un exemplu elocvent al misiunii apostolice de vestire a Evangheliei lui Hristos tuturor neamurilor, cărora le-au „binevestit pe Dumnezeu Cel întrupat”, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfinţii Apostoli au propovăduit Evanghelia pretutindeni şi Domnul a lucrat prin ei întărind cuvântul, prin semnele care au urmat (Marcu 16, 20), de aceea Biserica îi laudă prin Canonul pe care-l dedică Sfinţilor Apostoli: „Pe dumnezeieştii şi preaînţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în lume, care Te-au vestit tuturor pe Tine, Lumina cea neapusă”.